Prima noastră problemă este că ne imaginăm că banii ne aparțin. A doua problemă este că socotim că lucrurile cumpărate cu ei sunt ale noastre. A treia problemă este că, mai ales dacă trăim în lumea occidentală, nu avem nicio idee cât de puțin din prețul real al acelor lucruri plătim prin suma de pe etichetă.
Să ne amintim câteva adevăruri simple, pe care le cunoaștem cu toții, dar pe care avem tendința să le uităm:
Banii Îi aparțin lui Dumnezeu.
Lucrurile Îi aparțin lui Dumnezeu.
Planeta Îi aparține lui Dumnezeu.
Resursele Îi aparțin lui Dumnezeu.
NOI SUNTEM OAMENII LUI DUMNEZEU. Da, noi toți. Inclusiv copilul din Asia încuiat într-o clădire de tablă, pentru a confecționa frumoasa geacă roșie, albă și albastră, pentru care familia lui primește aproape nimic. Inclusiv minerul din Kentucky care moare de boala plămânului negru, deoarece americanilor le place electricitatea ieftină.
Numai aceste realități ne pot ajuta să ne păstrăm prioritățile în ordine, dacă alegem să le privim cu ochii deschiși.
Dumnezeu ne cere ca zece la sută din „banii noștri”, primiți pentru împlinirea „muncii noastre”, să fie înapoiați în vistieriile Sale. Ne cere și să ne pese de ceea ce facem cu restul. Pur și simplu să ne pese și să luăm hotărârile corespunzătoare. Fiecare dintre noi va lua decizii diferite, iar lucrul acesta este firesc, atât timp cât hotărâm cu ochii deschiși și pentru că ne pasă.
Creator, Stăpân și Veghetor, fă-mă să-mi pese așa cum Îți pasă Ție. Arată-mi chipurile oamenilor care produc lucrurile de care am nevoie. Ajută-mă ca, folosindu-mi propria chemare, să creez sau să fac, la rândul meu, lucruri de care au nevoie ceilalți. Ține-ne pe toți în palma mâinii Tale și călăuzește-ne. Sunt gata să ascult și să învăț. Amin.