Una dintre cele mai neobișnuite afirmații ale lui Isus se găsește în Matei 13:12: „Căci celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.” La prima vedere pare nedreaptă, dar versetele din jur o lămuresc: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.”
Luca 8:18 aduce mai multă lumină: „Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua și ce i se pare că are.” Revised Standard Version spune: „Chiar și ceea ce crede că are va fi luat de la el.” Ceea ce credem că este al nostru poate să nu ne aparțină cu adevărat.
Este adevărat că cei care nu folosesc ceea ce au pierd. Pilda talanților ilustrează aceasta: omul care n-a folosit talantul l-a pierdut, iar cei harnici au primit mai mult. Răsplata depinde de felul cum folosim talanții, nu de simpla posesie. Aristotel spunea: „Nu e greșit să spui despre un om care are un lucru, dar nu-l folosește, că îl are, dar nu-l are.”
De-a lungul veacurilor, cei harnici au strâns ce au pierdut leneșii. Demostene afirma: „Averile celor delăsători aparțin celor harnici.” Cel avar nu stăpânește cu adevărat aurul, ci doar se crede stăpân. Hainele mâncate de molii și argintul ruginit aduc osânda cerească peste bogații egoiști. Vezi Iacov 5:1-3. Ei au și n-au în același timp, căci n-au știut să împartă cu alții.
Principiul este valabil și pentru trup: mușchii se întăresc prin exercițiu și slăbesc prin nefolosire. Peștii din peșterile întunecoase, nefolosindu-și ochii, au orbit.
La fel și în plan intelectual: cunoștința neîmpărtășită se pierde. Mintea se dezvoltă prin exercițiu. Cel cu cinci talanți primește încă cinci pentru că i-a folosit înțelept.
Spiritual, este aceeași lege. Harul și puterea sporesc prin exercițiu. Oamenii sârguincioși sunt răsplătiți cu profunzime; cei egoiști pierd chiar și ce aveau. Lucrul acesta se vede în mustrarea lui Isus pentru Laodiceea: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, când de fapt sunt „ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi”.
Cei care au primesc mai mult; cei care nu au pierd și ce au. Creștinismul se rezumă frumos în cuvintele lui Isus: „Dați, și veți primi daruri. Vi se va turna în brațe o măsură întreagă, îndesată, clătinată, care va da peste; căci cu aceeași măsură pe care o folosiți vi se va măsura la urmă” (Luca 6:38, Weymouth). Gândiți-vă la un instrument muzical. O vioară care nu este cântată nu își împlinește scopul și, în timp, corzile i se destramă și lemnul i se usucă. La fel, talanții pe care Dumnezeu ni i-a dat trebuie „cântați", folosiți, împărtășiți, altfel se pierd. A avea un talent înseamnă a avea și responsabilitatea de a-l folosi.
Un alt exemplu grăitor: o lumânare aprinsă poate aprinde alte mii de lumânări fără să-și piardă din flacără. Dimpotrivă, dacă rămâne ascunsă sub un obroc, se va stinge în cele din urmă singură, fără să fi luminat pe nimeni. Cunoștința, darurile, harul – toate sporesc prin împărtășire și se pierd prin egoism.
Acest principiu este valabil și în economie: un ban investit aduce profit; un ban ascuns în saltea își pierde valoarea prin inflație. Isus ne avertizează că adevărata bogăție nu este cea pe care o păstrăm, ci cea pe care o dăm mai departe. Biserica din Laodiceea era bogată în ochii ei, dar săracă duhovnicește tocmai pentru că strânsese pentru sine și nu împărtășise cu alții.
Ți-a plăcut? Distribuie acest paradox