O altă afirmație paradoxală: „Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice” (2 Corinteni 4:17, 18).
Pentru cei fără credință, aceasta este o contradicție. Apostolul spune că urmașii lui Hristos pot vedea ce este nevăzut, făcând distincția între temporal și veșnic.
Trăim într-o lume materialistă, care prețuiește mai mult ce se vede. Și totuși, doar cei care își leagă inima de cele de sus pot fi mântuiți. Ceea ce vedem cu ochii este efemer și, din cauza păcatului, chiar ireal. Petru spune că elementele vor fi topite, iar noi așteptăm „ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13).
Marile imperii au dispărut. Chiar clădirile sigure de azi pot deveni moloz mâine. Multe lucruri legate de biserică sunt doar „schelăria” templului spiritual. E greșit să punem accent pe ce este vizibil în loc de ce este veșnic.
Doar prin credință vedem nevăzutul. „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Nimeni n-a văzut pe Dumnezeu, dar El este real. Lui Toma, Isus i-a spus: „Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.”
Moise „a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”. Privind la Hristos, suntem schimbați după chipul Lui. Duhul Sfânt este nevăzut, dar roada Lui se vede: dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate.
Caracterul este comoara pe care o luăm cu noi în veșnicie. Principiile Împărăției lui Dumnezeu sunt singurele sigure și statornice. Roadele Duhului – dragostea, pacea, înțelepciunea – întrec în valoare orice bun material.
Isus spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Tu pe ce vei pune accentul? Pe cele văzute sau pe cele nevăzute? Pe cele trecătoare sau pe cele veșnice? De răspuns depinde destinul tău. Gândiți-vă la un copil care privește cerul nopții. El vede stelele ca pe niște puncte strălucitoare. Dar un astronom, privind aceleași stele, vede galaxii îndepărtate, nebuloase colorate, planete, supernove. Aceeași realitate, două perspective total diferite. Unul vede doar ce se vede cu ochiul liber; celălalt vede nevăzutul, prin telescop. Credința este acest „telescop" spiritual care ne permite să vedem dincolo de aparențe.
Un arhitect, privind un teren gol, „vede" deja clădirea care se va înălța acolo. Alții văd doar un șantier. La fel, un creștin „vede" deja cerurile noi și pământul nou chiar și în mijlocul dezastrelor lumii prezente. El știe că dincolo de dărâmăturile păcatului se înalță cetatea cerească.
Fizicienii ne spun că masa solidă a unui scaun este, de fapt, 99,99% spațiu gol între atomi. Ceea ce percepem ca „solid" este aproape în întregime gol. Cât de înșelătoare sunt simțurile noastre! La fel, lumea aceasta, care pare atât de reală și solidă, este doar o umbră a realității veșnice. Moise „a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut" (Evrei 11:27). Ochii lui vedeau Egiptul, dar inima lui vedea Canaanul ceresc. Unde privești tu?
Ți-a plăcut? Distribuie acest paradox