„Înțelepciunea face pe om răbdător și este o cinste pentru el să uite greșelile.”
Proverbe 19:11
Cunoscuta scriitoare olandeză creștină Corrie ten Boom povestește că nu putea uita un rău pe care i-l făcuse o altă persoană. Deși iertase persoana, mintea ei continua să repete incidentul, și astfel nu putea dormi. În cele din urmă, Corrie a strigat la Dumnezeu pentru ajutor. „Ajutorul Său a venit printr-un pastor luteran amabil”, scria Corrie, „căruia i-am mărturisit frământarea mea, după două săptămâni de insomnii”.
„Sus, în turnul bisericii”, a spus pastorul, făcând un semn înspre fereastră, „se află un clopot care este tras cu ajutorul unei frânghii. Dar știi ce? După ce i se dă drumul frânghiei, clopotul continuă să se miște. Mai întâi ding, apoi dong, din nou ding, apoi dong... însă din ce în ce mai rar, până când există un dong final și se oprește. Cred că același lucru este valabil și pentru iertare. Când iertăm, ne luăm mâna de pe frânghie. Dar dacă problema ne-a apăsat sufletul pentru multă vreme, nu trebuie să fim surprinși dacă vechile gânduri furioase continuă să reapară pentru o vreme. Sunt doar ding-dong-urile vechiului clopot, care încetinește.”
„Și așa s-a dovedit a fi”, spune Corrie. „Au mai fost câteva reverberații la miezul nopții, câteva ding-uri când subiectul a apărut în conversațiile mele, dar nu mai aveau aceeași forță. Ele au venit din ce în ce mai rar, până când, în cele din urmă, s-au oprit cu totul. Cu adevărat, putem avea încredere în Dumnezeu dincolo de emoțiile noastre și dincolo de gândurile noastre.”
În cele din urmă, dacă am dat cu adevărat drumul frânghiei, se va așterne pacea.
Sursă: Corrie ten Boom.