„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!”
2 Corinteni 9:15
Un tânăr călătorea prin pustie atunci când a dat peste un izvor de apă rece și limpede precum cristalul.
Apa era atât de dulce și de limpede încât a decis să umple cu apă plosca sa din piele de cămilă pentru a-i duce apă învățătorului său, un bătrân înțelept dintr-un sat îndepărtat. După o călătorie de patru zile, tânărul a ajuns și i-a oferit apă bătrânului. Bătrânul, luând o gură de apă, a zâmbit cu căldură și i-a mulțumit fostului său ucenic pentru apa dulce și răcoritoare.
Tânărul s-a întors în satul său plin de bucurie în inimă pentru fapta pe care tocmai o făcuse. Mai târziu, bătrânul înțelept i-a permis unui alt ucenic să guste din apă. După o singură înghițitură acesta a scuipat-o imediat, spunându-i bătrânului cât de groaznică este.
Se pare că apa cea cristalină și răcoritoare devenise stătută din cauza recipientului de piele vechi. Ucenicul l-a provocat pe profesorul său spunând:
- Învățătorule, apa este groaznică. De ce te-ai prefăcut că-ți place?
Învățătorul i-a răspuns:
- Tu ai gustat doar apa. Eu am gustat darul în sine. Apa a fost pur și simplu doar recipientul unui gest de bunătate și nimic altceva nu ar putea fi mai dulce!