Rugăciuni ascultate

Dacă vom cere, Dumnezeu ne va răspunde. – Înţelepciunea omenească spune că rugăciunea nu este esenţială. Oamenii de ştiinţă pretind că nu poate exista un răspuns real la rugăciune, că acest fapt ar fi o călcare a legilor naturii, o minune, şi că minuni nu există. Universul, spun ei, este guvernat de legi fixe şi nici chiar Dumnezeu nu poate face nimic împotriva acestor legi. În felul acesta, ei Îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind legat de propriile legi – ca şi când acţiunea unei legi divine ar exclude libertatea divină. O astfel de învăţătură este contrară mărturiei Scripturii. N-au fost făcute minuni de către Hristos şi apostolii Săi? Acelaşi Mântuitor milostiv trăieşte şi astăzi şi este tot atât de doritor să asculte rugăciunea credinţei ca atunci când a trăit vizibil printre oameni. O parte a planului lui Dumnezeu este să ne ofere, ca răspuns la rugăciunea credinţei, lucruri pe care nu ni le-ar da, dacă nu le cerem. – Tragedia veacurilor, p. 525.

Când aveţi privilegiul de a-i întâlni pe fraţii voştri la biserică, vorbiţi-le despre necesitatea de a păstra deschisă calea de comunicare dintre Dumnezeu şi suflet. Spuneţi-le că, dacă ei vor asculta îndemnul inimii şi se vor ruga, Dumnezeu va găsi răspunsuri pentru cererile lor. Spuneţi-le să nu-şi neglijeze îndatoririle religioase. Îndemnaţi-i pe fraţi să se roage. Dacă vrem să găsim, trebuie să căutăm. Dacă vrem să primim, trebuie să cerem şi dacă vrem să ni se deschidă o uşă, trebuie să batem. – Signs of the Times, 10 februarie 1890.

Domnul Isus nu ne cere să-L urmăm, pentru ca după aceea să ne părăsească. Dacă ne consacrăm viaţa în slujba Sa, nu vom fi niciodată într-o situaţie pentru care Dumnezeu nu a prevăzut dinainte resursele necesare. Oricare ar fi situaţia în care ne aflăm, noi avem un Sfătuitor sigur. Oricare ar fi necazul nostru, întristarea sau însingurarea, noi avem un Prieten plin de simpatie. Dacă greşim din neştiinţă, Domnul Hristos nu ne părăseşte…

„Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi” (Matei 21,22). – Slujitorii Evangheliei, p. 263.

Binecuvântarea lui Dumnezeu va veni ca rezultat al credinţei umile. – O strânsă legătură cu cerul va da un ton corect credincioşiei voastre şi va fi temelia succesului vostru. Simţământul vostru de dependenţă vă va aduce la rugăciune şi simţul datoriei vă va chema la efort. Rugăciunea şi efortul, efortul şi rugăciunea vor fi ocupaţia vieţii voastre. Trebuie să vă rugaţi, ca şi când reuşita şi lauda s-ar datora întru totul lui Dumnezeu şi să lucraţi, ca şi când toată datoria ar fi a voastră. Dacă doriţi să aveţi putere, o puteţi avea, pentru că ea vă aşteaptă. Numai să credeţi în Dumnezeu, credeţi-L pe Cuvânt, acţionaţi prin credinţă şi binecuvântările vor veni.

Dumnezeu îi primeşte pe aceia care au o inimă umilă, încrezătoare şi pocăită şi ascultă rugăciunile lor, iar când Dumnezeu ajută, toate obstacolele vor fi învinse. Cât de mulţi bărbaţi cu mari daruri naturale şi cunoştinţe înalte nu au reuşit când au fost puşi în poziţii de răs­pundere, în timp ce aceia cu un intelect mai slab, care trăiesc într-un mediu mai puţin favorabil, au avut un succes minunat. Secretul a constat în faptul că cei dintâi s-au încrezut în ei înşişi, iar cei de pe urmă s-au unit cu Acela care este minunat la sfat şi puternic în lucrare spre a-Şi îndeplini voinţa. – Mărturii, vol. 4, p. 538, 539.

Rugăciunile simple, făcute la îndemnul Duhului Sfânt, se vor înălţa prin porţile întredeschise, prin uşa deschisă despre care Domnul Hristos a declarat: „Am deschis o uşă pe care nimeni n-o poate închide”. Rugăciunile acestea, amestecate cu tămâia desăvârşirii lui Hristos, se vor înălţa la Tatăl asemenea fumului de tămâie plăcut mirositor, iar răspunsurile vor veni. – Mărturii, vol. 6, p. 467.

Rugăciunile făcute cu simplitatea unui copil vor fi ascultate. – „Dacă însetează cineva, să vină după Mine şi să bea”. „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 7,37; 4,14).

Dacă, având făgăduinţele acestea înaintea noastră, alegem totuşi să rămânem uscaţi şi ofiliţi din lipsă de apa vieţii, este vina noastră. Dacă am veni la Hristos cu simplitatea unui copil care vine la părinţii săi pământeşti şi am cere cele ce El a făgăduit, crezând că le primim, noi le-am avea. – Mărturii, vol. 9, p. 179.

Rugaţi-vă şi credeţi. – Dumnezeu nu spune: Cereţi o singură dată şi veţi primi. El ne îndeamnă să cerem în continuare. Stăruiţi în rugăciune fără şovăire. Perseverenţa în rugăciune îl aduce pe cel care se roagă la o atitudine mai serioasă şi îi dă o dorinţă tot mai mare de a primi lucrurile pe care le cere. La mormântul lui Lazăr, Domnul Hristos i-a spus Martei: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? (Ioan 11,40).

Dar mulţi nu au o credinţă vie. Acesta este motivul pentru care nu văd o manifestare mai mare a puterii lui Dumnezeu. Slăbiciunea lor este rezultatul necredinţei. Ei au mai multă încredere în acţiunile lor, decât în lucrarea lui Dumnezeu pentru ei. Aceşti oameni îşi asumă răspunderea de a-şi purta singuri de grijă. Ei fac multe pla­nuri şi proiecte, dar se roagă puţin şi au doar o mică încredere reală în Dumnezeu. Ei consideră că au credinţă, dar aceasta este doar un impuls de moment. Pentru că nu reuşesc să-şi înţeleagă propria nevoie şi nici dispoziţia lui Dumnezeu de a dărui, ei nu continuă să-şi menţină cererile înaintea Domnului cu perseverenţă.

Rugăciunile noastre trebuie să fie tot aşa de insistente şi de perseverente ca rugăciunea acelui prieten care cerea câteva pâini în miez de noapte. Cu cât vom cere mai stăruitor şi mai statornic, cu atât legătura noastră spirituală cu Domnul Hristos va fi mai strânsă. Noi vom primi tot mai multe binecuvântări, pentru că vom avea o credinţă tot mai mare. 

Partea noastră este să ne rugăm şi să credem. Vegheaţi în rugă­ciune. Vegheaţi şi cooperaţi cu Dumnezeu care ascultă rugăciunile. Păstraţi mereu în minte faptul că „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3,9). Vorbiţi şi lucraţi în armonie cu rugăciu­nile voastre. Aceasta va constitui diferenţa infinită când încer­carea va dovedi autenticitatea credinţei voastre sau va arăta că rugăciunile voastre sunt doar o formă. – Parabolele Domnului Hristos, p. 145, 146.

Rugaţi-vă cu credinţă, iar răspunsurile vor veni. – Lecţiile pe care ni le trimite Dumnezeu, dacă sunt bine învăţate, ne vor fi întotdeauna de ajutor la timpul potrivit. Puneţi-vă încrederea în Dumnezeu.

Rugaţi-vă mult şi credeţi. Încrezându-vă, nădăjduind, crezând, ţinând tare mâna Puterii Nemărginite, voi veţi fi mai mult decât biruitori.

Adevăraţii lucrători umblă şi lucrează prin credinţă. Uneori, ei obosesc urmărind înaintarea lentă a lucrării, când lupta se dă cu putere între forţele binelui şi ale răului. Dar, dacă refuză să renunţe sau să fie descurajaţi, vor vedea cum norii se dau la o parte şi cum se împlineşte făgăduinţa eliberării. Prin ceaţa cu care i-a înconjurat Satana, ei vor vedea strălucirea razelor vii ale Soarelui Neprihănirii.

Lucraţi cu credinţă şi lăsaţi rezultatele în grija lui Dumnezeu. Rugaţi-vă în credinţă, iar taina providenţei Sale va aduce răspunsul. Uneori, vi se va părea că nu puteţi avea succes. Lucraţi şi credeţi punând în eforturile voastre credinţă, nădejde şi curaj. După ce aţi făcut tot ce aţi putut, aşteptaţi-L pe Domnul, mărturisind credincioşia Lui, iar El va face să se împlinească Cuvântul Său. Aşteptaţi nu cu o îngrijorare neliniştită, ci cu o credinţă neclintită şi încredere nezguduită. – Mărturii, vol. 7, p. 245.

Noi putem să obţinem putere de la Dumnezeu. El este în stare să ne ajute. El poate să ne dea har şi înţelepciune cerească. Dacă veţi cere cu credinţă, veţi primi, dar trebuie să vegheaţi în vederea rugăciunii. Vegheaţi, rugaţi-vă, lucraţi – acestea să fie cuvintele voastre de ordine. – Mărturii, vol. 2, p. 427.

Dumnezeu ne-a trimis să lucrăm în via Sa. Datoria noastră este să facem tot ce putem. „Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea”. Noi avem prea puţină credinţă. Noi Îi punem limite Sfântului lui Israel. Ar trebui să fim recunoscători că El Se coboară până acolo, încât să folosească pe vreunul dintre noi ca unealtă a Sa. Fiecare rugăciune stăruitoare făcută cu credinţă va primi un răspuns. Acesta poate să nu vină întocmai cum l-am aşteptat, dar va veni exact atunci când vom avea cea mai mare nevoie de el. „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da”. – Review and Herald, 23 martie 1897.

Dacă găsim timp să ne rugăm, Dumnezeu va găsi timp să răs­pundă. – Fiecare rugăciune stăruitoare pentru har şi putere va primi răspuns… Cereţi-I lui Dumnezeu să facă pentru voi lucrurile pe care nu puteţi să le faceţi singuri. Spuneţi-I lui Isus totul. Împărtăşiţi-I tainele inimii voastre, pentru că ochii Săi cercetează încăperile cele mai ascunse ale sufletului şi cunoaşte gândurile voastre ca pe o carte deschisă. După ce aţi cerut lucrurile necesare pentru binele sufletului vostru, credeţi că le veţi primi şi le veţi avea. Primiţi darurile Sale cu toată inima, pentru că Isus a murit ca să puteţi avea lucrurile preţioase ale cerului şi să găsiţi, în cele din urmă, un cămin alături de îngerii din Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă veţi găsi timp şi cuvinte să vă rugaţi, Dumnezeu va găsi timp şi cuvinte să vă răspundă. – My Life Today, p. 16.

Bucuraţi-vă că Dumnezeu a răspuns la rugăciunile voastre. – Rugaţi-vă cu credinţă şi asiguraţi-vă că vă puneţi viaţa în armonie cu cererile voastre, ca să puteţi primi binecuvântările pentru care vă rugaţi. Nu îngăduiţi să vă scadă credinţa, pentru că binecuvântările primite sunt proporţionale cu credinţa exercitată. „Facă-vi-se după credinţa voastră!” „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi” (Matei 9,29; 21,22). Rugaţi-vă, credeţi şi bucuraţi-vă. Cântaţi laude lui Dumnezeu, pentru că El a răspuns la rugăciunile voastre. Credeţi-L pe cuvânt. „căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10,23). Nicio rugăciune sinceră nu este pierdută. Calea este deschisă, iar valul binecuvântării se revarsă. El are proprietăţi vindecătoare, oferind o putere regeneratoare de viaţă, sănătate şi mântuire. – Mărturii, vol. 7, p. 274. 

Însăşi stăruinţa voastră în rugăciune este o garanţie că Dumnezeu va răspunde. – Când un om îi adresează lui Dumnezeu o rugăciune foarte stăruitoare (Isus Hristos este singurul nume de sub cer prin care putem să fim mântuiţi), în acea stăruinţă şi seriozitate se găseşte un angajament al lui Dumnezeu, asigurându-l că El este gata să răspundă la rugăciune într-o măsură nespus de îmbelşugată, mai mult decât putem noi să cerem, sau să gândim. Noi nu trebuie să ne rugăm doar în Numele lui Isus, ci şi prin inspiraţia şi îndemnurile fierbinţi ale Duhului Sfânt. Acest fapt explică semnificaţia cuvintelor: „Duhul Însuşi mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Rugăciunile trebuie să fie înălţate cu o credinţă serioasă. Atunci, ele vor ajunge la tronul harului. Stăruiţi în rugăciune fără şovăire. Dumnezeu nu spune: Rugaţi-vă o dată, iar Eu vă voi răspunde. El spune: Rugaţi-vă neîncetat, crezând că aveţi lucrurile pe care le cereţi şi le veţi primi, iar Eu vă voi răspunde. – The Gospel Herald, 28 mai 1902.

Condiţiile pentru ascultarea rugăciunii. – Noi ne putem aştepta ca Dumnezeu să asculte şi să răspundă rugăciunilor noastre, dar există anumite condiţii. Prima dintre aceste condiţii este să simţim nevoia după ajutorul Său. El a făgăduit că „va turna ape peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat” (Isaia 44,3). Cei care flămânzesc şi însetează după neprihănire, care doresc fierbinte împăcarea cu Dumnezeu, pot fi siguri că vor fi săturaţi. Pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să poată fi primită, inima trebuie să fie deschisă influenţei Duhului Sfânt.

Marea noastră nevoie de ajutor constituie prin ea însăşi un argument şi pledează în modul cel mai elocvent în favoarea noastră. Totuşi, ca să facă toate aceste lucruri pentru noi, Dumnezeu trebuie să fie căutat şi rugat. El spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi”. Şi „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Matei 7,7; Romani 8,32).

Dacă iubim nelegiuirea din inima noastră, dacă ne ataşăm de vreun păcat cunoscut, Dumnezeu nu ne va asculta, dar rugăciunea inimii căite şi zdrobite va fi ascultată întotdeauna. Când ne-am co­rectat toate greşelile cunoscute, putem avea încredere că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. Propriile merite nu ne vor recomanda niciodată bunăvoinţei lui Dumnezeu. Numai meritele lui Hristos ne vor mântui şi numai sângele Său ne va curăţi. Totuşi noi avem de făcut o lucrare, şi anume aceea de a împlini condiţiile cerute pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu. 

Un alt element al rugăciunii cu succes este credinţa. „Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11,6). Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu 11,24). Îl credem noi oare pe Dumnezeu pe cuvânt?

Făgăduinţa aceasta este cuprinzătoare şi nelimitată şi Cel care a dat-o este credincios în împlinirea ei. Dacă nu primim lucrurile pe care le-am cerut chiar atunci când ne-am rugat, trebuie totuşi să credem că Dumnezeu aude şi că va răspunde rugăciunilor noastre.

Noi suntem atât de supuşi greşelii şi avem o înţelegere atât de limitată, încât uneori cerem lucruri care nu ar fi o binecuvântare pentru noi, Totuşi, pentru că ne iubeşte, Tatăl nostru ceresc răspunde rugăciunilor noastre, dându-ne lucrurile care sunt cu adevărat spre binele nostru şi pe care noi înşine am dori să le avem, dacă, iluminaţi fiind de Duhul lui Dumnezeu, le-am putea vedea aşa cum sunt ele în realitate. Când ni se pare că rugăciunile noastre nu primesc un răspuns, trebuie să rămânem încrezători în făgăduinţele sfinte, căci timpul răspunsului va veni în mod sigur şi vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie. Totuşi a pretinde ca rugăciunea să fie întotdeauna împlinită exact în felul dorit de noi constituie o încumetare, o îndrăzneală necuvenită din partea noastră. Dumnezeu este prea înţelept ca să poată greşi şi prea bun ca să reţină vreun bine de la cei ce umblă în neprihănire. Deci nu te teme să te încrezi în El, chiar dacă nu vezi imediat un răspuns la rugăciunile tale. Ai încredere în făgăduinţa Lui sigură: „Cereţi şi vi se va da”.

Dacă ne lăsăm călăuziţi de îndoielile şi de temerile noastre sau dacă nu suntem dispuşi să credem până când nu reuşim să găsim răspuns la orice problemă pe care nu o înţelegem cu claritate, dificul­tăţile noastre vor ajunge să fie tot mai multe şi mai complicate. Dar, dacă venim la Dumnezeu simţindu-ne dependenţi şi neajutoraţi, aşa cum într-adevăr suntem, şi dacă Îi facem cunoscute nevoile noastre, cu umilinţă şi cu încredere, Cel a cărui cunoştinţă este fără margini, care vede toată creaţiunea Sa şi conduce totul prin voinţa şi Cuvântul Său poate să asculte şi va asculta strigătele noastre şi va face ca lumina să strălucească în inima noastră. Prin rugăciune sinceră, noi suntem aduşi în legătură cu inima Celui Atotputernic. Poate că nu vom avea, în momentul acela, dovada clară că faţa Mântuitorului nostru este plecată asupra noastră cu o expresie de milă şi dragoste, şi totuşi este aşa. Poate că nu simţim atingerea Sa vizibilă, dar mâna Sa este îndreptată spre noi cu iubire, milă şi înţelegere. 

Când venim să cerem mila şi binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să avem un spirit iubitor şi iertător. Oare cum ne putem ruga: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” şi totuşi să nutrim un spirit neiertător? (Matei 6,12). Dacă ne aşteptăm ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să-i iertăm pe alţii în acelaşi fel şi în aceeaşi măsură în care sperăm să fim iertaţi noi.

O altă condiţie a ascultării rugăciunii este perseverenţa. Dacă dorim să creştem în credinţa şi experienţa creştină, trebuie să ne rugăm neîncetat. Să fim „stăruitori în rugăciune”, să „stăruim în ru­găciune, veghind în ea cu mulţumiri” (Romani 12,12; Colo­seni 4,2). Apostolul Petru îi sfătuia pe credincioşi să fie „înţelepţi şi să ve-gheze în vederea rugăciunii” (1 Petru 4,7). Pavel sfătuia: „În orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin ru­găciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4,6). „Dar voi, preaiubi­ţilor”, spunea apostolul Iuda, „… rugaţi-vă prin Duhul Sfânt şi ţi­neţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 20.21). – Calea către Hristos, p. 95-97.

Dacă Îi aducem lui Dumnezeu doar o ascultare parţială, cu o jumătate de inimă, făgăduinţa Sa nu va fi împlinită pentru noi. – Di­vina vindecare, p. 227.

Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să trăim în conformitate cu ele. – Noi trebuie să ne rugăm şi să ve­ghem, ca să nu fie nicio lipsă de consecvenţă în viaţa noastră. Să nu dăm greş în a le arăta altora că noi înţelegem că a veghea în vederea rugăciunii înseamnă a trăi înaintea lui Dumnezeu în conformitate cu rugăciunile noastre, pentru ca El să le poată asculta. – Selected Messages, cartea 1, p. 116, 117.

Rugăciunea nu are nicio valoare, dacă viaţa nu este trăită în conformitate cu ea. – „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da”. Prezentaţi această făgăduinţă când vă rugaţi. Aveţi privilegiul de a veni la El cu o îndrăzneală sfântă. Când Îi cerem cu sinceritate să îngăduie ca lumina Sa să strălucească asupra noastră, El ne va auzi şi ne va răspunde. Totuşi noi trebuie să trăim în armonie cu rugăciunile noastre. Dacă trăim contrar lor, ele nu au nicio valoare. Am văzut un tată care, după ce citea un pasaj din Scriptură şi se ruga, adesea aproape îndată ce se ridica de pe genunchi, începea să-l certe pe copil. Cum putea Dumnezeu să răspundă la rugăciunea pe care o făcuse? Dacă, după ce îi ceartă pe copiii săi, un tată se roagă, oare rugăciunea aceea le face bine copiilor? Nu, cu excepţia faptului că este o rugăciune de mărturisire a păcatului înaintea lui Dumnezeu. – Îndrumarea copilului, p. 499.

Dacă vrem să primim răspuns la rugăciune, trebuie să includem în ea laudele noastre. – Oare toate exerciţiile noastre devoţionale să constea numai în a cere şi a primi? Să ne gândim oare totdeauna la nevoile noastre şi niciodată la ce primim? Să fim oare primitori ai milei Sale şi niciodată să nu-L lăudăm pentru ce a făcut El pentru noi? De rugat, nu ne rugăm prea mult, dar suntem prea zgârciţi în a-I aduce mulţumiri. Dacă iubirea plină de bunătate a lui Dumnezeu ar stârni mai multă mulţumire, recunoştinţă şi laudă, noi am avea mult mai multă putere în rugăciune. Vom avea tot mai mult din iubirea lui Dumnezeu şi mai multe cuvinte de laudă pe care să I le adresăm. Voi, cei care vă plângeţi că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile, schimbaţi ordinea prezentă a lucrurilor şi amestecaţi lauda cu cere­rile voastre. Atunci când vă veţi gândi la bunătatea şi mila Sa, veţi constata că El va lua în considerare nevoile voastre.

Rugaţi-vă, rugaţi-vă cu ardoare şi fără încetare, dar nu uitaţi să aduceţi laude. – Mărturii, vol. 5, p. 317.

Lipsa credincioşiei în isprăvnicie poate face ca rugăciunile să nu fie ascul­tate. – Ca Dătător al tuturor binecuvântărilor, Dumnezeu pretinde o parte din tot ce avem. Acesta este planul Său pentru susţinerea predicării Evangheliei. Noi trebuie să arătăm faptul că apreciem darurile Sale, înapoindu-I lui Dumnezeu partea Sa. Dar, dacă reţinem pentru noi ceea ce Îi aparţine Lui, cum ne putem aştepta ca El să ne încredinţeze lucrurile cereşti? Probabil că aici se află taina rugăciunilor la care nu s-a primit răspuns. – Parabolele Domnului Hristos, p. 144.

Când cerem împlinirea făgăduinţelor, fără a îndeplini condiţiile, noi Îl insultăm pe Dumnezeu. – Pentru împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu există anumite condiţii, iar rugăciunea nu poate lua niciodată locul îndeplinirii datoriei. „Dacă Mă iubiţi”, spune Domnul Hristos, „veţi păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte, şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14,15.21). Cei care aduc cererile lor înaintea lui Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinţei Sale, dar nu se conformează condiţiilor, Îl insultă pe Iehova. Ei folosesc Numele lui Hristos ca garanţie a împlinirii făgăduinţei, dar nu îndeplinesc acele lucruri care evidenţiază credinţa lor în Hristos şi dragostea faţă de El. – Parabolele Domnului Hristos, p. 143.

Dacă sunt îndeplinite condiţiile, făgăduinţa răspunsului la ru­găciune este de netăgăduit. – Rugăciunea şi credinţa sunt strâns le­gate şi trebuie să fie studiate împreună. În rugăciunea credinţei există ştiinţă divină, o ştiinţă pe care trebuie s-o înţeleagă orice om care vrea să trăiască o viaţă plină de succes. Domnul Hristos spune: „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu 11,24). El ne spune clar că lucrurile pe care le cerem trebuie să fie în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Noi trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit şi tot ce primim trebuie să fie folosit pentru a împlini voia Sa. Când sunt împlinite condiţiile, făgăduinţa este sigură.

Putem cere iertarea păcatului, Duhul Sfânt, un temperament creştin, înţelepciune şi tărie pentru a face lucrarea Sa, orice dar pe care l-a făgăduit. Apoi, urmează să credem că vom primi ce am cerut şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru primirea acelui lucru.

Nu avem nevoie să căutăm vreo dovadă exterioară a binecuvântării. Darul se află în făgăduinţă şi putem merge la lucrarea noastră, asi­guraţi că Dumnezeu poate împlini ceea ce a promis şi că darul care se află deja în posesia noastră, îl vom primi când vom avea cel mai mult nevoie de el. – Educaţie, p. 257, 258.

Rugăciunile noastre nu sunt nişte porunci adresate lui Dumnezeu. – Noi ştim că El ne ascultă, dacă vom cere în conformitate cu voia Sa. Cererile noastre nu trebuie să preia forma unei porunci, ci aceea a unei mijlociri în care Îl rugăm să facă lucrurile pe care dorim ca El să le facă. – Mărturii, vol. 2, p.149.

Rugăciunile nu primesc întotdeauna răspuns imediat. – Dumnezeu are un cer plin de binecuvântări pentru aceia care vor conlucra cu El. Toţi cei ce Îl ascultă pot să ceară cu încredere împlinirea făgăduinţelor Sale.

Dar noi trebuie să manifestăm o încredere fermă şi neabătută în Dumnezeu. Adesea, El întârzie să ne răspundă pentru a pune la încercare încrederea noastră sau pentru a verifica sinceritatea dorin­ţei noastre. Dacă am cerut după Cuvântul Său, trebuie să credem în făgăduinţa Sa şi să continuăm cu insistenţă să-I adresăm cererile noastre, având convingerea că nu vor fi respinse. – Parabolele Domnului Hristos, p. 145.

Când aceia care cunosc adevărul practică renunţarea la sine poruncită în Cuvântul lui Dumnezeu, solia va înainta cu putere. Domnul va auzi rugăciunile noastre pentru convertirea sufletelor. Lumina celor care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu va străluci cu putere, iar cei necredincioşi, văzând faptele lor bune, vor da slavă Tatălui nostru ceresc. – Solii pentru tineret, p. 315.

Cele două zile de întârziere ale lui Hristos, după ce a auzit că Lazăr era bolnav, nu au fost o neglijare sau un refuz din partea Sa. Scopul Său a fost acela de a rămâne acolo unde era, până după moartea lui Lazăr, ca să le poată da oamenilor o dovadă cu privire la divinitatea Sa nu prin vindecarea unui om aflat pe moarte, ci prin învierea unui om care fusese înmormântat.

Aceasta ar trebui să fie o încurajare pentru noi. Uneori suntem ispitiţi să credem că făgăduinţa „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide” nu se împlineşte dacă răspunsul nu vine imediat după ce am adresat cererea. Noi avem privilegiul să cerem binecuvântări speciale şi să credem că ele ne vor fi date. Totuşi, dacă binecuvântările cerute nu ne sunt acordate imediat, să nu credem că rugăciunile noastre nu sunt auzite. Le vom primi, chiar dacă răspunsul este amânat pentru o vreme. În împlinirea Planului de Mântuire, Domnul Hristos vede în oameni suficiente motive de descurajare. Totuşi El nu Se descurajează. În mila şi dragostea Sa, El continuă să ne ofere ocazii favorabile şi privilegii. Răspunsul la rugăciunile noastre ar putea să nu vină aşa de repede cum dorim şi ar putea să nu fie întocmai lucrul pe care l-am cerut, totuşi, dacă nu ajungem lipsiţi de credinţă şi descurajaţi, Acela care ştie ce este cel mai bine pentru copiii Săi ne va da un bine mult mai mare decât acela pe care l-am cerut. – The Youth’s Instructor, 6 aprilie 1899. 

Noi toţi dorim răspunsuri imediate şi directe la rugăciunile noastre şi suntem ispitiţi să ne descurajăm când răspunsul întârzie sau so­seşte într-o formă neaşteptată. Însă Dumnezeu este prea înţelept şi bun ca să răspundă întotdeauna la rugăciunile noastre exact când şi cum dorim noi. El va face mai mult şi mai bine pentru noi decât să ne împlinească toate dorinţele. Pentru că ne putem încrede în înţe­lep­ciunea şi iubirea Sa, nu ar trebui să-I cerem să fie de acord cu voin­ţa noastră, ci să căutăm să pătrundem şi să împlinim scopul Său. Dorinţele şi interesele noastre ar trebui să se piardă în voinţa Sa. Aceste experienţe care ne pun la probă credinţa sunt spre binele nostru. Prin ele se descoperă dacă credinţa noastră este dreaptă şi sinceră, sprijinindu-se numai pe Cuvântul lui Dumnezeu sau dacă, depinzând de împrejurări, este nesigură şi schimbătoare. Credinţa este întărită prin exerciţiu. Trebuie să lăsăm răbdarea să-şi facă lucrarea sa desăvârşită, amintindu-ne că există în Scripturi făgăduinţe preţioase pentru aceia care Îl aşteaptă pe Domnul. – Divina vinde­care, p. 230, 231.

Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu şi biserica s-au descurajat prea uşor. După ce I-au cerut Tatălui lor din ceruri lucrurile de care au crezut că au nevoie, pentru că ele nu au venit imediat, credinţa lor a şovăit, şi-au pierdut curajul şi simţămintele de murmurare au pus stăpânire pe ei. Am văzut că faptul acesta nu I-a plăcut lui Dumnezeu.

Fiecare sfânt care vine la Dumnezeu cu toată inima, cu credinţă şi Îi adresează cereri sincere va primi răspuns la rugăciunile lui. Dacă ei nu văd, sau nu simt, un răspuns imediat la rugăciunile lor, credinţa lor nu trebuie să renunţe la făgăduinţele lui Dumnezeu. Nu vă fie teamă să vă încredeţi în Dumnezeu. Bazaţi-vă pe făgăduinţa Lui sigură: „Cereţi şi vi se va da”. Dumnezeu este prea înţelept ca să greşească şi prea bun ca să reţină vreun lucru bun de la sfinţii Săi care trăiesc o viaţă corectă. Omul este supus greşelii şi, deşi ce­rerile lui vin dintr-o inimă sinceră, nu cere întotdeauna lucruri care sunt bune pentru el sau care Îi vor da slavă lui Dumnezeu. Când se întâmplă aşa, Tatăl nostru cel bun şi înţelept va auzi rugăciunile noastre şi va răspunde uneori imediat, dar ne va da lucrurile care sunt cele mai bune pentru noi şi care sunt spre slava Sa.

Dacă ar putea să vadă planul Său, copiii lui Dumnezeu ar şti că lucrurile pe care li le dă El sunt acele lucruri care vor fi pentru binele lor cel mai mare. Deşi ei ar putea să nu primească întocmai lucrurile pe care le-au aşteptat sau le-au cerut, totuşi ru­găciunile lor vor fi ascultate. Nu le va fi dat nimic dăunător; în locul unui lucru pe care l-au cerut, dar care nu ar fi fost bun pentru ei, ci le-ar fi făcut rău, le va fi dată binecuvântarea de care au nevoie cel mai mult.

Am văzut că, dacă nu simţim imediat un răspuns la rugăciunile noastre, trebuie să rămânem neclintiţi în credinţă şi să nu lăsăm îndoiala să pătrundă în inima noastră, pentru că ea ne va despărţi de Dumnezeu. Dacă credinţa noastră este şovăitoare, nu vom primi nimic de la El. Încrederea noastră în Dumnezeu trebuie să fie puternică, iar binecuvântarea va veni peste noi ca o ploaie atunci când vom avea cea mai mare nevoie de ea.

Când slujitorii lui Dumnezeu se roagă pentru Duhul şi binecuvântarea Sa, acestea vin uneori imediat, dar nu sunt dăruite întotdeauna chiar atunci. În aceste situaţii, să nu vă clătinaţi! Credinţa voastră să se bazeze cu putere pe făgăduinţa că lucrurile cerute vor veni. Încredeţi-vă pe deplin în Dumnezeu, iar binecuvântarea va veni adesea când aveţi cea mai mare nevoie de ea, iar când le vorbiţi celor necredincioşi despre adevăr, veţi primi ajutor de la Dumnezeu pe neaşteptate şi veţi fi în stare să prezentaţi cuvântul cu claritate şi cu putere.

Mi-a fost arătat că noi suntem asemenea copiilor care cer o binecuvântare de la părinţii lor pământeşti, care îi iubesc. Ei cer un lucru despre care părintele ştie că le va face rău, dar în locul acelui lucru pe care copiii l-au dorit, el le dă lucruri care vor fi bune şi sănătoase pentru ei. Am văzut că fiecare rugăciune adresată cu credinţă şi dintr-o inimă sinceră va fi auzită de Dumnezeu şi va primi răspuns, iar cel care s-a rugat va avea binecuvântarea atunci când va fi cea mai mare nevoie de ea, iar binecuvântarea va întrece adesea aştep­tările lui. Nicio rugăciune rostită de un sfânt adevărat nu se pierde, dacă vine dintr-o inimă sinceră, cu credinţă. – Spiritual Gifts, cartea 4b, p. 7-9.

După ce rugăciunea a fost făcută, dacă răspunsul nu este înţeles imediat, nu obosi să aştepţi şi nu deveni nestatornic. Nu te îndoi. Prinde-te de făgăduinţa: „Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta”. Ca şi văduva stăruitoare, susţine-ţi cazul, urmărindu-ţi ferm scopul. Este lucrul pe care îl ceri foarte important pentru tine? Hotărât că este. Atunci nu te îndoi, deoarece credinţa ta poate fi încercată. Dacă lucrul pe care îl doreşti are valoare, atunci merită un efort puternic şi serios. Tu ai făgăduinţa, aşadar, veghează şi roa­gă-te. Fii statornic şi rugăciunea va primi răspuns, pentru că nu este, oare, Dumnezeu Acela care a făgăduit? Dacă te costă ceva spre a-l obţine, îl vei preţui mai mult după ce îl vei primi. Ţi se spune clar că, dacă te îndoieşti, nu te poţi aştepta să primeşti ceva de la Domnul. Aici este adresat avertismentul de a nu obosi, ci de a te întemeia ferm pe făgăduinţă. Dacă ceri, El îţi va da cu mână largă şi fără mustrare. – Mărturii, vol. 2, p. 131.

„Cereţi şi veţi primi”. Asigurarea este vastă şi nelimitată, iar Acela care a făcut făgăduinţa este credincios. Uneori, noi şovăim în credinţă, pentru că Înţelepciunea Infinită nu se potriveşte gândirii noastre. Dacă, din vreun motiv oarecare, nu primim întocmai lucrurile pe care le cerem şi atunci când le cerem, trebuie să continuăm să credem că Domnul ne ascultă şi că El ne va da acele lucruri care sunt cele mai bune pentru noi. Slava Sa însăşi este un motiv suficient pentru a nu ne da lucrurile pe care le cerem şi pentru a răspunde la rugăciunile noastre într-o modalitate pe care nu am aşteptat-o. Noi trebuie să ne prindem de făgăduinţă, deoarece timpul răspunsului va veni şi vom primi binecuvântările de care avem cea mai mare nevoie. – Signs of the Times, 21 august 1884.

Dumnezeu nu răspunde întotdeauna aşa cum ne aşteptăm, dar răspunde întotdeauna spre binele nostru. – Prin urmare, cereţi şi vi se va da. Cereţi umilinţă, înţelepciune, curaj şi o creştere în credinţă. Pentru fiecare rugăciune sinceră, va exista un răspuns. S-ar putea să nu vină exact când aţi dori, sau la momentul pe care-l aşteptaţi, dar va veni în forma şi la momentul care va împlini cel mai bine nevoile voastre. Rugăciunile pe care le înălţaţi în singurătate, în oboseală şi în încercări, nu vor primi întotdeauna răspuns de la Dumnezeu în conformitate cu aşteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru. – Solii pentru tineret, p. 250.

Când te-ai rugat în necazul tău, cerând pace de la Hristos, un nor de întuneric a părut că se aşterne peste mintea ta. Pacea şi liniştea nu au venit aşa cum te-ai aşteptat. Uneori, credinţa ta a părut că este încercată până la extrem. Când ai privit înapoi la viaţa ta din trecut, ai văzut tristeţe şi dezamăgire, iar când ai privit în viitor, totul a fost nesigur. Mâna divină te-a condus într-o modalitate minunată, ca să te aducă la cruce şi să te înveţe că Dumnezeu este cu adevărat un Dumnezeu care îi răsplăteşte pe aceia care Îl caută cu perseverenţă. Aceia care cer după voia lui Dumnezeu vor primi. Aceia care caută cu credinţă vor găsi. Experienţa câştigată în cuptorul încercării şi al necazului valorează mai mult decât toată durerea şi disconfortul care au însoţit-o.

Rugăciunile pe care le-ai înălţat în singurătatea ta, când te simţeai încercat şi trudit, nu au primit întotdeauna răspuns de la Dumnezeu în conformitate cu aşteptările tale, dar întotdeauna spre binele tău. Tu nu ai avut concepţii clare şi corecte cu privire la fraţii tăi, nici nu te-ai văzut pe tine însuţi într-o lumină corectă. Totuşi, în providenţa Sa, Dumnezeu a lucrat spre a răspunde rugăciunilor pe care le-ai înălţat în necazul tău, într-o modalitate care te-a salvat şi a dat slavă Numelui Său. Pentru că nu te-ai cunoscut pe tine însuţi, nu ai cerut lucrurile care erau cele mai bune pentru tine. Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale sincere, dar binecuvântarea pe care ţi-a dat-o a fost foarte diferită de aşteptările tale. În providenţa Sa, Dumnezeu a plănuit să te aducă într-o legătură mai apropiată cu biserica Sa, ca să ajungi să te încrezi mai puţin în tine însuţi şi să te încrezi mai mult în aceia pe care El îi conduce în vederea înaintării lucrării Sale.

Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune sinceră. – Mărturii, vol. 3, p. 415, 416.

Dumnezeu răspunde la rugăciune la timpul rânduit de El. – Pe întregul parcurs al căsătoriei lui, Zaharia se rugase pentru un fiu. Acum, el şi soţia lui erau bătrâni şi, chiar dacă rugăciunea lor rămăsese fără răspuns, ei nu au murmurat. Dumnezeu nu uitase, ci avusese timpul rânduit de El pentru a răspunde acestei rugăciuni, iar când situaţia părea fără speranţă, Zaharia a primit răspunsul. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 5, p. 1114.

De ce răspunsurile la rugăciune ar putea să fie amânate. – Dumnezeu nu răspunde întotdeauna de prima dată când ne rugăm, pentru că, dacă ar face aşa, noi am putea crede că avem dreptul să primim toate binecuvântările şi favorurile pe care le-a revărsat asupra noastră. În loc să ne cercetăm inima pentru a vedea dacă nutrim vreun rău, dacă ne îngăduim vreun păcat, noi am ajunge să fim neglijenţi şi nu am reuşi să ne dăm seama de dependenţa noastră de El şi de nevoia noastră de a primi ajutorul Său. – Review and Herald, 9 iunie 1891.

În Scripturi se află făgăduinţe preţioase pentru aceia care aşteaptă ajutorul Domnului. Cu toţii dorim un răspuns imediat la rugăciunile noastre şi, dacă ele nu primesc un răspuns imediat, suntem ispitiţi să ne descurajăm. Aşadar, experienţa m-a învăţat că aceasta este o greşeală mare. Amânarea răspunsului este pentru binele nostru deosebit. Noi avem ocazia de a vedea dacă credinţa noastră este adevărată şi sinceră sau schimbătoare ca valurile mării. Trebuie să ne legăm pe altar cu funiile puternice ale credinţei şi dragostei şi să lăsăm răbdarea să-şi îndeplinească lucrarea ei desăvârşită. Credinţa se întăreşte printr-o exercitare continuă. Aşteptarea aceasta nu înseamnă că, dacă Îi cerem Domnului vindecarea, noi nu avem nimic de făcut. Dimpotrivă, noi trebuie să folosim cât mai bine mijloa­cele pe care Domnul, în bunătatea Sa, le-a pus la dispoziţie pentru împlinirea nevoilor noastre. – Sfaturi pentru sănătate, p. 380, 381.

Continuaţi să vă rugaţi, chiar dacă răspunsul nu vine. – Uneori, răspunsurile la rugăciunile noastre vin imediat. Alteori, trebuie să aşteptăm cu răbdare şi să continuăm să cerem stăruitor lucrurile de care avem nevoie, asemenea acelui om din pildă care a cerut pâine cu insistenţă. „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice…” etc. Învăţătura aceasta înseamnă mai mult decât putem să ne imaginăm. Noi trebuie să continuăm să cerem, chiar dacă nu vedem răspunsul imediat la rugăciunile noastre. „De aceea şi Eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide” (Luca 11,9.10).

Avem nevoie de har, avem nevoie de iluminarea divină, pentru ca, prin ajutorul Duhului, să ştim cum să cerem lucrurile de care avem nevoie. Dacă vor fi inspirate de îndemnurile Domnului, cere­rile noastre vor primi răspuns. – Sfaturi pentru sănătate, p. 380.

Răspunsuri amânate pentru a da pe faţă egoismul nostru. – Acela care l-a binecuvântat pe slujbaşul împărătesc din Capernaum vrea tot aşa de mult să ne binecuvânteze şi pe noi. Dar, la fel ca tatăl îndurerat, noi Îl căutăm pe Mântuitorul de multe ori, din dorinţa de a câştiga bunuri pământeşti. Noi avem încredere în iubirea Lui numai când ni se împlinesc cererile. Mântuitorul vrea să ne dea binecuvântări mai mari decât acelea pe care le cerem şi întârzie cu răspunsul, ca să ne poată arăta răutatea din inimă şi cât de mult avem nevoie de harul Lui. El vrea să renunţăm la egoismul care ne determină să-L căutăm. Când mărturisim starea noastră rea şi lipsa noastră de putere, trebuie să ne încredem cu totul în iubirea Lui.

Slujbaşul împărătesc voia să vadă împlinirea rugăciunii sale înainte ca să creadă, dar el a trebuit să primească asigurarea lui Isus că rugăciunea lui era ascultată şi binecuvântarea era dată. Noi trebuie să învăţăm acelaşi lucru. Nu trebuie să credem pentru că vedem sau simţim că Dumnezeu ne ascultă. Trebuie să ne încredem în făgăduinţele Lui. Când venim la El în credinţă, fiecare cerere pătrunde în inima lui Dumnezeu. Când am cerut binecuvântările Lui, trebuie să credem în acelaşi timp că le primim şi să-I mulţumim că le-am primit. Apoi să ne vedem de îndatoririle noastre, fiind siguri că binecuvântarea se va da, atunci când vom avea mai mare nevoie de ea. Când am învăţat să facem lucrul acesta, vom şti că rugăciunile noastre au fost ascultate. Dumnezeu va face pentru noi „nespus mai mult”, „potrivit cu bogăţia slavei Sale” şi „după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 3,20.16; 1,19). – Hristos, Lumina lumii, p. 200.

Rugăciunile la care aparent nu primim răspuns ar putea să fie printre binecuvântările noastre cele mai mari. – În grija Sa iubitoare şi în interesul arătat faţă de noi, adesea, Cel care ne înţelege mai bine decât ne înţelegem noi înşine refuză să ne lase să căutăm în mod egoist satisfacerea propriei ambiţii. El nu ne permite să trecem pe lângă îndatoririle comune, dar sfinte, care se află chiar lângă noi. Adesea, aceste îndatoriri reprezintă tocmai pregătirea esenţială pentru o lucrare mai înaltă. Deseori, planurile noastre dau greş numai pentru a avea succes acelea pe care le are Dumnezeu pentru noi.

Nu suntem niciodată chemaţi să facem cu adevărat un sacrificiu pentru Dumnezeu. El ne cere să-I cedăm multe lucruri, dar dacă facem aşa, nu renunţăm decât la ceva ce ne împiedică în calea noastră spre cer. Chiar şi când ni se cere să renunţăm la acele lucruri care sunt bune în ele însele, putem fi siguri că Dumnezeu ne pregăteşte un bine şi mai mare.

În viaţa viitoare, tainele care aici ne-au necăjit şi dezamăgit ni se vor desluşi. Vom vedea că rugăciunile noastre aparent neascultate şi aşteptările noastre zadarnice s-au numărat printre binecuvântările cele mai mari.

Trebuie să privim fiecare îndatorire ca fiind sfântă, oricât de umilă ar fi, pentru că ea este o parte din slujirea adusă lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră zilnică ar trebui să fie: „Doamne, ajută-mă să fac tot ce pot mai bine. Învaţă-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dă-mi energie şi voioşie. Ajută-mă să aduc în slujirea mea spiritul iubitor cu care a slujit Mântuitorul”. – Divina vindecare, p. 473, 474.

Uneori, Dumnezeu nu ne dă lucrurile pe care le cerem, de­oarece are ceva mai bun pentru noi. – Când venim la El, trebuie să ne ru­găm să fim făcuţi în stare să împlinim scopul Său şi să cerem ca do­rinţele şi interesele noastre să poată fi pierdute în ale Lui. Trebuie să recunoaştem că acceptăm voinţa Sa, nu să ne rugăm ca El să fie de acord cu voinţa noastră. Este mai bine pentru noi că Dumnezeu nu răspunde întotdeauna la rugăciunile noastre exact când dorim şi în modalitatea pe care o dorim noi. El va face pentru noi mai mult şi mai bine decât să împlinească toate dorinţele noastre, pentru că înţelepciunea noastră nu este bună. – Mărturii, vol. 4, p. 148.

Rugăciunea care vine dintr-o inimă stăruitoare şi credincioasă este acea rugăciune eficientă şi fierbinte, care valorează mult. Dumnezeu nu răspunde totdeauna la rugăciuni aşa cum aşteptăm, pentru că noi nu putem cere lucruri care ar fi spre cel mai mare bine al nostru, dar, în iubirea şi înţelepciunea Lui nemărginită, El ne va da acele lucruri de care noi avem cea mai mare nevoie. – Mărturii, vol. 4, p. 531.

Noi trebuie să conlucrăm cu Dumnezeu în răspunsul la rugăciunile noastre. – În Cuvântul lui Dumnezeu sunt reprezentate două tabere opuse, care influenţează şi conduc acţiunile omeneşti din lumea noastră. Aceste tabere lucrează cu fiecare făptură omenească. Aceia care se află sub conducerea lui Dumnezeu şi sunt influenţaţi de îngerii Săi vor fi în stare să vadă lucrările viclene ale puterilor nevăzute ale întunericului. Aceia care doresc să fie în armonie cu slujitorii cereşti vor fi foarte serioşi în împlinirea voinţei lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să acorde niciun loc lui Satana şi îngerilor lui.

Dacă nu veghem fără încetare, vom fi biruiţi de vrăjmaşul. Deşi tuturor ne-a fost făcută o descoperire solemnă a voinţei lui Dumnezeu cu privire la noi, totuşi cunoaşterea voinţei Sale nu înlătură nevoia de a-I adresa cereri stăruitoare pentru ajutor şi de a căuta sârguincios să conlucrăm cu El în răspunsul la rugăciunile înălţate. El Îşi îndeplineşte scopurile prin intermediul uneltelor omeneşti. – Comentariul Biblic AZŞ, vol. 6, p. 1119.

Rugăciunile făcute cu jumătate de inimă nu vor aduce răspun­suri. – Dumnezeu va fi totul pentru noi, dacă Îi vom îngădui să fie. Rugăciunile noastre apatice, rostite cu jumătate de inimă, nu ne vor aduce rezultate din ceruri. Oh, trebuie să stăruim în rugăciune! Să cerem cu credinţă, să aşteptăm cu credinţă, să primim cu credinţă, să ne bucurăm în nădejde, pentru că oricine caută găseşte. Fiţi serioşi în privinţa aceasta. Căutaţi-L pe Dumnezeu cu toată inima. Oamenii îşi pun tot sufletul şi seriozitatea în lucrurile trecătoare pe care vor să le realizeze, până când eforturile lor sunt încunu­na­te de succes. Învăţaţi cu toată seriozitatea îndeletnicirea de a că­uta binecuvântările pe care Dumnezeu le-a făgăduit şi, printr-un efort perseverent şi hotărât, veţi avea lumina Sa, adevărul Său şi harul Său îmbelşugat.

Strigaţi după Dumnezeu cu sinceritate şi cu foame a sufletului. Luptaţi cu solii cereşti până când veţi avea biruinţa. Puneţi-vă toată făptura în mâinile Domnului: trup, suflet şi spirit şi hotărâţi-vă să fiţi slujitorii Săi iubitori şi consacraţi, conduşi de voinţa şi gândirea Sa şi pătrunşi de Duhul Său.

Spuneţi-I lui Isus dorinţele voastre cu toată sinceritatea sufletului. Nu vi se cere să aveţi o conversaţie lungă cu Dumnezeu sau să-I ţineţi o predică, dar spuneţi-I cu inima plină de întristare pentru păcatele voastre astfel: „Scapă-mă, Doamne, sau voi pieri!”. Pentru asemenea suflete există speranţă. Ele vor căuta, vor cere, vor bate şi vor găsi. Când Domnul Isus va ridica povara păcatului care zdrobeşte sufletul vostru, veţi trăi experienţa binecuvântării păcii lui Hristos. – Our High Calling, p. 131.

Rugăciunea pentru iertare primeşte întotdeauna un răspuns imediat. – În unele cazuri de vindecare, Isus n-a dat îndată binecuvân­tarea cerută. Totuşi, în cazuri de lepră, când I se cerea ajutorul, ce­re­rea era ascultată de îndată. Atunci când ne rugăm pentru binecu­vântări pământeşti, răspunsul la rugăciune poate să întârzie sau este posibil ca Dumnezeu să ne dea altceva decât lucrul pe care îl cerem, dar nu aşa se întâmplă când cerem să fim scăpaţi de păcat. Dorinţa Lui este tocmai să ne curăţească de păcat, să facă din noi copii ai Lui şi să ne dea putere pentru a trăi o viaţă sfântă. Hristos „S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl” (Gal. 1,4). „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5,14.15). „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9).

Hristos prezintă rugăciunile noastre înaintea Tatălui, ca şi când ar fi cererile Sale. – Îndată ce se apropie de tronul harului, orice copil al lui Dumnezeu ajunge să fie clientul marelui Avocat. La cea dintâi rostire a părerii lui de rău şi a cererii lui de iertare, Hristos preia cazul lui ca fiind al Său, prezentând rugămintea înaintea Tatălui, ca şi când ar fi cererea Sa. – Mărturii, vol. 6, p. 364.

Mulţumiţi şi lăudaţi pe Dumnezeu pentru rugăciunile asculta­te. – În capitolul al doilea din 1 Samuel este redată rugăciunea unei femei consacrate, care Îi slujea lui Dumnezeu şi Îl slăvea. Ea se ru­ga: „Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău. Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru”. Jertfa de mulţumire a Anei pentru răspunsul primit la rugăciunea ei este o lecţie pentru aceia care primesc astăzi răspunsuri la cererile lor. Oare neglijăm noi să-I adresăm laude şi mulţumiri lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa iubitoare?

David declară: „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea”. Bunătatea manifestată de Dumnezeu prin faptul că ascultă rugăciunile noastre şi răspunde ne face să avem obligaţia serioasă de a ne exprima recunoştinţa pentru favorurile pe care ni le oferă. Ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu mai mult decât o facem. Binecuvântările primite ca răspuns la rugăciune trebuie să fie recunoscute cu promptitudine. Raportul lor trebuie să fie scris în jurnalul nostru, pentru ca, atunci când luăm cartea în mână, să ne aducem aminte de bunătatea Domnului şi să lăudăm numele Său sfânt”. – Review and Herald, 7 mai 1908.