Un număr îngrijorător de creștini, adesea foarte sinceri, par să creadă că Marea Trimitere este în întregime o luptă. Citesc, poate, Efeseni 6, dar nu observă partea în care se spune că lupta nu este împotriva cărnii și a sângelui. Pornesc să-i convingă prin dispute pe toți cunoscuții lor să „accepte adevărul”, înțelegând prin aceasta aprobarea unei anumite serii sau liste de informații. Când rudele și prietenii răspund prin argumente sau încep să-i evite, ei se plâng că „oamenilor acelora nu le pasă de Dumnezeu”.
Uneori, creștinii susțin chiar și lupta propriu-zisă în războaie. A existat cândva o campanie puțin cunoscută — slavă Domnului — care îndemna: „Ucide un comunist pentru Hristos.” Unii oameni cred astăzi că toți musulmanii ar trebui uciși sau cel puțin alungați „ca să trăiască între ai lor”.
O asemenea atitudine este cât se poate de îndepărtată de creștinism. Isus a definit creștinismul prin iubire: „Vor cunoaște că sunteți ai Mei prin iubirea voastră.”
O altă valoare fundamentală esențială, un semn că omul poartă cu seriozitate Numele lui Dumnezeu și încearcă să-L păstreze în centrul fiecărei clipe, este căutarea păcii prin toate mijloacele prin care pacea poate fi căutată.
Aceasta nu înseamnă să fii lipsit de fermitate sau să urmărești încheierea ori evitarea conflictului cu orice preț. Pacea nu este însoțită întotdeauna de liniște. Primii adventiști care și-au pus în primejdie reputația, siguranța și poate chiar viața în lupta hotărâtă împotriva sclaviei au produs dezacord și dezbinare. Isus Însuși a provocat dezacord și separare între iudeii vremii Sale, dar numai dintr-un singur motiv: pentru a-i aduce mai aproape de Dumnezeul care îi iubea — nu de informații despre Dumnezeu, nu de o listă de adevăruri și nici măcar de o listă de valori fundamentale, ci de Dumnezeu Însuși.
Tată ceresc, Dătător al păcii, dar uneori și al adevărurilor incomode, recunosc că uneori mă aflu într-o luptă chiar împotriva Ta, ca să nu mai vorbesc despre lupta cu adevărata mea persoană, aceea pe care Tu ai intenționat s-o devin. Arată-mi pacea Ta — nu pacea oferită de lume, ci pacea care întrece înțelegerea omenească și îi apropie pe copiii Tăi. Amin.