„Ura” este un cuvânt încărcat de răutate; cum ar putea fi ceva bun în ea? Și totuși, ura poate fi și demnă de apreciat. Ura păcătoasă este rodul firii căzute, enumerată printre „faptele firii pământești”. Isus a spus că ura și mânia poartă sămânța uciderii.
Sunt însă trei feluri de ură care se dovedesc o binecuvântare. Întâi, ura lumii față de creștini. Isus a spus: „Ferice va fi de voi când oamenii vă vor urî și vă vor exclude din societatea lor, când vă vor insulta și când vor disprețui numele voastre ca pe ceva rău, pentru cauza Fiului omului. Bucurați-vă pentru timpurile acelea și săriți de bucurie; căci răsplata voastră este mare în ceruri” (Luca 6:22,23, Weymouth).
De ce să ne bucurăm? Pentru că este dovada că Îl urmăm pe Isus. El a spus: „Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea” (Ioan 15:18-19). Pavel adaugă: „toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3:12).
Creștinii adevărați n-au fost niciodată populari în lume, pentru că viețile lor sunt o mustrare pentru cei necredincioși. Isus a fost răstignit nu pentru răutatea Lui, ci pentru bunătatea Lui. Lumea i-a persecutat dintotdeauna pe copiii lui Dumnezeu. „Nu vă mirați, fraților, dacă vă urăște lumea” (1 Ioan 3:13).
Al doilea tip de ură apreciată este ura față de sine. Isus spune: „Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică” (Ioan 12:25). Cel care se gândește doar la sine va pierde totul. Iov, după ce L-a văzut pe Dumnezeu, a spus: „De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42:5,6).
Al treilea tip este ura față de păcat. Psalmistul declară: „Urâți răul, cei ce iubiți pe Domnul” (Psalmii 97:10). Profetul Amos îndeamnă: „Urâți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății” (Amos 5:15). Pavel spune: „Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine” (Romani 12:9).
Aceasta este asemănarea cu Hristos. Tatăl a spus despre Isus: „Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi” (Evrei 1:9). Ura de păcat este secretul fericirii. Când urâm păcatul, biruința devine ușoară. Păcatele îndrăgite sunt cele mai periculoase.
Dar, în timp ce urâm păcatul, trebuie să iubim păcătosul, asemenea lui Isus. Pare greu să facem această distincție, dar aceasta este esența creștinismului autentic. Gândiți-vă la un grădinar care, pentru a salva un pom bolnav, taie ramurile uscate sau infestate. Tăierea pare dureroasă și violentă, dar este un act de iubire față de pom, menit să-i salveze viața. La fel, ura față de păcat este o „tăiere" necesară, un act de iubire față de propria noastră viață spirituală.
Un cioban trebuie să-și apere turma de lupi. Pentru a face aceasta, trebuie să „urască" lupul – să aibă o atitudine de respingere totală față de pericol. Tot așa, păstorii spirituali și fiecare creștin trebuie să „urască" păcatul care amenință să distrugă turma.
Diferența dintre iubirea de păcătos și ura de păcat este asemănătoare cu atitudinea unui medic față de boală și de pacient. Medicul luptă împotriva bolii (o „urăște"), dar iubește pacientul și face tot ce poate pentru a-l vindeca. Isus a manifestat această atitudine desăvârșit: a mustrat aspru păcatul fariseilor, dar a plâns peste Ierusalim și a murit pentru păcătoși. Să învățăm să urâm răul și să iubim pe cel rătăcit – aceasta este calea crucii.
Ți-a plăcut? Distribuie acest paradox