„Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri.”
Proverbe 16:19
Cu o faţă de bunic simpatic, îmbrăcat într-o cămaşă simplă cu un hanorac deasupra, aşezat pe un scaun şubrezit de vreme şi însoţit de o căţea şchioapă, Jos Mujica este departe de imaginea pe care oricine şi-o face despre un şef de stat. Vreme de cinci ani însă, Jos sau El Pepe, cum este cunoscut în Uruguay a fost preşedintele micii ţări sud-americane.
Decizia lui Jos de a refuza să locuiască în impunătorul palat prezidenţial din capitala Montevideo şi de a dona 90% din salariul său lunar pentru caritate a făcut înconjurul lumii la vremea învestirii lui, în martie 2010. Jurnalişti de la diferite televiziuni i-au luat de-a lungul timpului interviuri la mica fermă unde locuieşte, proprietate a soţiei lui, pentru a afla motivaţia din spatele acestor gesturi de neconceput pentru un preşedinte.
Filosofia lui de viaţă nu este sărăcia, ţine să sublinieze Jos , ci sobrietatea. „Nu sunt un preşedinte sărac. Săraci sunt oamenii care au nevoie de multe Seneca a spus acest lucru. Eu sunt un preşedinte auster. Trăiesc aşa cum trăiesc majoritatea oamenilor din ţara mea. M-au votat şi de aceea mă identific cu ei. Din punct de vedere moral, nu am dreptul să trăiesc ca o minoritate din ţara mea. Multe persoane vor bani în cantităţi mari. Nu ar trebui să intre în politică. E felul meu de a vedea lucrurile. Nu improvizez. Nu fac marketing. Aceasta este filosofia mea.”
E întristat de cei care nu înţeleg că toată risipa este de fapt o renunţare la libertate. „Atunci când cumpăr ceva, atunci când tu cumperi ceva, nu cumperi cu bani. Cumperi cu timpul din viaţa ta pe care l-ai muncit ca să câştigi acei bani. Dar este o diferenţă: viaţa nu mai poţi să o cumperi înapoi cu bani. Ea trece repede. Şi e mizerabil să-ţi iroseşti viaţa şi libertatea în acest fel.”
Sursă: Semnele Timpului