Ploaia târzie

Lucrarea Duhului Sfânt comparată cu ploaia

„El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie” (Ioel 2,23). În răsărit, ploaia timpurie cade în timpul semănatului. Ea este necesară pentru a face sămânţa să încolţească. Ploaia târzie cade aproape de încheierea anotimpului şi maturizează cerealele, pregătindu-le pentru seceriş. Domnul foloseşte aceste activităţi din natură pentru a reprezenta lucrarea Duhului Sfânt.  

După cum roua şi ploaia sunt date, mai întâi pentru a ajuta sămânţa să încolţească, iar apoi pentru a o maturiza în vederea secerişului, tot aşa Duhul Sfânt este dat pentru a dezvolta, de la o etapă la alta, procesul creşterii spirituale. Coacerea grânelor reprezintă îndeplinirea lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt, chipul moral al lui Dumnezeu va fi reprodus în mod desăvârşit în caracter. Noi trebuie să fim transformaţi în totalitate, devenind asemenea Domnului Hristos.

Prin lucrarea de maturizare a recoltei pământului, ploaia târzie reprezintă harul spiritual care pregăteşte biserica pentru venirea Fiului Omului. Dar, dacă ploaia timpurie nu a căzut, nu va exista nicio viaţă şi firul verde nu va răsări. Aşadar, până când stropii ploii timpurii nu-şi îndeplinesc lucrarea, ploaia târzie nu poate conduce nicio sămânţă la desăvârşire. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1896, p. 506.

Ploaia timpurie a venit în Ziua Cincizecimii, în anul 31 d.Hr.

Ucenicii au respectat porunca Domnului Hristos, aşteptând în Ierusalim împlinirea făgăduinţei Tatălui – revărsarea Duhului Sfânt. Totuşi, nu au aşteptat într-o stare de inactivitate. Raportul spune că „tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu” (Luca 24,53).

În timp ce aşteptau îndeplinirea făgăduinţei, ucenicii îşi umileau inima, printr-o pocăinţă sinceră, şi îşi mărturiseau necredinţa. [...] Ucenicii se rugau cu multă seriozitate pentru a fi pregătiţi să intre în legătură cu oamenii şi, în relaţiile lor de zi cu zi, să le adreseze cuvinte prin care cei păcătoşi să fie conduşi la Hristos. Ei au înlăturat toate disputele şi toate dorinţele pentru supremaţie şi au devenit foarte apropiaţi unul de altul, într-o atitudine de frăţietate creştină. – The Acts of the Apostles, 1911, p. 35-37.

Numai după ce ucenicii au ajuns la o unitate desăvârşită, când nu s-au mai certat pentru locul cel mai înalt, a fost revărsat Duhul Sfânt asupra lor. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 20.

Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii sau al primei ploi, iar rezultatul a fost măreţ. Duhul Sfânt va rămâne prezent în biserica adevărată până la încheierea timpului. – The Acts of the Apostles, 1911, p. 54, 55.

Rezultatele ploii timpurii din Ziua Cincizecimii

Sub influenţa Duhului Sfânt, au fost rostite cuvinte de pocăinţă şi mărturisire, amestecate cu cântece de mulţumire pentru păcatele iertate. [...] Mii de suflete au fost convertite într-o singură zi. [...] Duhul Sfânt [...] i-a făcut capabili să vorbească, în mod fluent, în limbi care până atunci le fuseseră necunoscute. [...] Duhul Sfânt a făcut pentru ei ceea ce ei n-ar fi putut să îndeplinească într-o viaţă întreagă. – Idem, p. 38, 40.

Inima le-a fost umplută peste măsură cu o bunăvoinţă atât de mare, atât de profundă, atât de cuprinzătoare, încât i-a îndemnat să meargă până la capătul pământului pentru a mărturisi despre puterea lui Hristos. – Idem, p. 46.

Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? Vestea cea bună despre un Mântuitor înălţat a fost dusă până în cele mai îndepărtate părţi ale lumii locuite. [...] Biserica a văzut cum sufletele convertite veneau spre ea din toate direcţiile. Cei ce se îndepărtaseră de Dumnezeu au fost reconvertiţi. [...] Ţinta stăruitoare a credincioşilor era aceea de a manifesta un caracter asemenea caracterului lui Hristos şi de a lucra pentru extinderea Împărăţiei Sale. – Idem, p. 48.

Făgăduinţa ploii târzii

Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a constituit „ploaia timpurie”, iar rezultatul ei a fost plin de glorie. Dar „ploaia târzie” va fi şi mai îmbelşugată. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 21.

Este făgăduit că, aproape de încheierea secerişului pământului, va avea loc o binecuvântare specială a harului lui Dumnezeu, cu scopul de a pregăti biserica pentru venirea Fiului Omului. Această revărsare a Duhului Sfânt este asemănată cu ploaia târzie. – The Acts of the Apostles, 1911, p. 55.

Chiar înainte de venirea ultimelor judecăţi ale lui Dumnezeu asupra pământului, va avea loc printre cei ce alcătuiesc poporul Domnului o asemenea redeşteptare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din vremea apostolilor. Duhul şi puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate asupra copiilor Săi. – The Great Controversy, 1911, p. 464.

Lucrarea va fi asemănătoare celei de la Ziua Cincizecimii. Aşa cum „ploaia timpurie” a fost dată la începutul lucrării de evanghelizare, prin revărsarea Duhului Sfânt, pentru a contribui la răsărirea preţioasei seminţe, tot aşa „ploaia târzie” va fi dată la încheierea lucrării, pentru a pregăti secerişul. – Idem, p. 611.

Ploaia târzie va produce marea strigare

În vremea aceea, „ploaia târzie”, sau reînviorarea de la faţa Domnului va veni ca să dea putere glasului celui tare al îngerului al treilea şi să-i pregătească pe sfinţi pentru a rezista în timpul revărsării ultimelor şapte plăgi. – Early Writings, 1854, p. 86.

I-am auzit pe aceia care purtau armura vestind adevărul cu o mare putere. Lucrarea lor a avut efect. [...] Am întrebat cum s-a produs această mare schimbare. Un înger a răspuns: „Aceasta este ploaia târzie, înviorarea de la faţa Domnului, marea strigare a îngerului al treilea.” – Idem, p. 271.

Ploaia timpurie produce convertirea; ploaia târzie dezvoltă un caracter asemenea lui Hristos.

În niciun moment al experienţei noastre nu ne putem lipsi de acel ajutor care ne-a dat puterea de a face primul pas. Binecuvântările primite prin ploaia timpurie sunt necesare până la sfârşit. [...] Pe măsură ce Îl căutăm pe Dumnezeu pentru a primi Duhul Sfânt, El va lucra în noi modestia, smerenia cugetului şi o dependenţă consecventă de Dumnezeu, pentru a beneficia de lucrarea ploii târzii, care ne desăvârşeşte. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1897, p. 507, 509.

Duhul Sfânt caută să rămână în fiecare suflet. Cei care Îl primesc cu bucurie, ca pe un oaspete de onoare, vor fi făcuţi desăvârşiţi în Hristos. Lucrarea cea bună, care a fost începută, va fi dusă până la capăt. Gândurile sfinte, simţămintele cereşti şi faptele creştineşti vor lua locul gândurilor necurate, al sentimentelor stricate şi al faptelor de răzvrătire. – Counsels on Health, 1896, p. 561.

Este posibil să avem deja o măsură din Duhul lui Dumnezeu, dar, prin rugăciune şi credinţă, trebuie să căutăm în mod necontenit să obţinem tot mai mult Duh Sfânt. Nu trebuie să încetăm niciodată eforturile. Dacă nu progresăm, dacă nu adoptăm o atitudine care să ne permită primirea, atât a ploii timpurii, cât şi a celei târzii, ne vom pierde sufletul, iar răspunderea ne va aparţine în exclusivitate. [...] Întrunirile bisericii, cum ar fi adunările de tabără, cele din cămin şi toate situaţiile în care se lucrează personal pentru suflete, reprezintă ocaziile indicate de Dumnezeu în vederea revărsării ploii timpurii şi a celei târzii. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1897, p. 508.

Când este pregătită calea pentru Duhul lui Dumnezeu, binecuvântarea va veni. Satana nu poate opri căderea torentului de binecuvântări asupra poporului lui Dumnezeu, după cum nu poate să închidă ferestrele cerului pentru a face ca ploaia să nu mai cadă pe pământ. – Selected Messages, book 1, 1887, p. 124.

Ar trebui să ne rugăm stăruitor pentru coborârea Duhului Sfânt

Noi ar trebui să ne rugăm la fel de stăruitor pentru coborârea Duhului Sfânt cum s-au rugat ucenicii în Ziua Cincizecimii. Dacă ei au avut nevoie de El în acel timp, cu atât mai mult avem noi nevoie astăzi. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 158 (1882).

Coborârea Duhului Sfânt asupra bisericii este aşteptată în viitor, dar este privilegiul bisericii să-L aibă acum. Căutaţi-L, rugaţi-vă pentru El şi credeţi în El. Trebuie să-L avem şi Cerul aşteaptă să ni-L acorde. – Evangelism, 1895, p. 701.

Măsura în care primim Duhul Sfânt este proporţională cu măsura dorinţei noastre şi a credinţei exercitate pentru aceasta, precum şi cu felul în care vom folosi lumina şi cunoştinţa pe care le vom primi. – Review and Herald, 5 mai 1896.

Noi nu suntem îndeajuns de dispuşi să-L „deranjăm” pe Domnul cu cererile noastre, rugându-L să ne acorde darul Duhului Sfânt. Domnul doreşte să fie solicitat în această privinţă. El doreşte să trimitem cât mai multe cereri înaintea tronului Său. – Fundamentals of Christian Education, 1909, p. 537

Trebuie să ne smerim inima printr-o pocăinţă adevărată

O redeşteptare a adevăratei evlavii este cea mai mare şi cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre. Aceasta ar trebui să fie principala noastră preocupare. Trebuie să depunem eforturi serioase pentru a obţine binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu ar fi dispus să-Şi reverse binecuvântarea asupra noastră, ci pentru că noi nu suntem pregătiţi s-o primim. Tatăl nostru cel ceresc este mult mai doritor să dea Duhul Său cel Sfânt celor care-L cer decât sunt părinţii doritori să le dea daruri bune copiilor lor. Lucrarea noastră este aceea de a îndeplini condiţiile prin care Dumnezeu a făgăduit să ne acorde binecuvântarea Sa, prin mărturisire sinceră, smerenie, pocăinţă şi rugăciune plină de zel. Nu ne putem aştepta la o redeşteptare, dacă nu ne rugăm pentru ea. – Selected Messages, book 1, 1887, p. 121.

Vă spun că, în mijlocul nostru, trebuie să aibă loc o redeşteptare absolută. Cei care-I slujesc Domnului trebuie să fie convertiţi. Sunt necesare mărturisiri, acte de pocăinţă şi convertiri. Mulţi dintre cei care propovăduiesc Cuvântul au nevoie de harul transformator al lui Hristos în inima lor. Ei ar trebui să nu îngăduie nimic care ar putea să-i împiedice de la îndeplinirea unei lucrări conştiincioase, mai înainte de a fi, pentru totdeauna, prea târziu. – Letter 51, 1886.

Reforma trebuie să însoţească redeşteptarea

Sub conducerea Duhului Sfânt, trebuie să aibă loc o redeşteptare şi o reformă. Redeşteptarea şi reforma sunt două lucruri diferite. Redeşteptarea înseamnă înnoirea vieţii spirituale, o înviorare a puterilor minţii şi o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare în idei şi teorii, obiceiuri şi practici. Reforma nu va aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este însoţită de redeşteptarea produsă de Duhul Sfânt. Redeşteptarea şi reforma trebuie să-şi facă lucrarea lor decisivă şi, pentru a realiza această lucrare, trebuie să se contopească. – Review and Herald, 25 februarie 1902.

Trebuie să înlăturăm toate certurile şi dezbinările

Când lucrătorii Îl au pe Hristos în permanenţă în inima lor, când orice egoism este mort, când există comuniune, când fiecare se sfinţeşte, în aşa fel încât dragostea să se vadă şi să se simtă, atunci torentele harului Duhului Sfânt vor veni tot atât de sigur asupra lor, ca şi făgăduinţa lui Dumnezeu, care nu va da greş niciodată, nici măcar cu o iotă sau cu o frântură de literă. Dar, când unii nesocotesc lucrarea altora, pentru a-şi arăta propria superioritate, dovedesc că lucrarea lor nu poartă semnătura pe care ar trebui s-o poarte. Dumnezeu nu poate să-i binecuvânteze. – Selected Messages, book 1, 1896, p. 175.

Ca să stăm în ziua cea mare a Domnului adăpostiţi în Hristos, turnul nostru de scăpare, trebuie să îndepărtăm orice invidie şi orice luptă pentru supremaţie. Trebuie să distrugem complet rădăcinile acestor gânduri nesfinte, ca nu cumva să prindă din nou viaţă. Să ne aşezăm în întregime de partea Domnului. – This Day With God, 1903, p. 258.

Creştinii trebuie să îndepărteze toate neînţelegerile şi să se predea lui Dumnezeu pentru salvarea celor pierduţi. Să ceară, prin credinţă, binecuvântarea promisă şi ea va veni. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 21.

Iubiţi-vă unii pe alţii

Creştinismul este dezvăluirea celei mai duioase iubiri a unuia faţă de celălalt. [...] Hristos trebuie să primească iubirea supremă din partea fiinţelor pe care le-a creat. De asemenea, El cere ca omul să nutrească o sfântă consideraţie pentru semenii săi. Fiecare suflet va fi salvat prin iubirea care se manifestă mai întâi faţă de Dumnezeu. Adevărata pocăinţă este o schimbare de la egoism la dragoste sfinţită faţă de Dumnezeu şi unul faţă de altul. – Selected Messages, book 1, 1901, p. 114, 115.

Calităţile pe care Dumnezeu le preţuieşte cel mai mult sunt mila şi curăţia inimii. Aceste calităţi ar trebui să fie nutrite de fiecare creştin. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 85.

Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creştin amabil şi iubitor. – The Ministry of Healing, 1905, p. 70.

Se cere o consacrare deplină

Dumnezeu nu va accepta nimic altceva decât o consacrare fără rezerve. Creştinii fără tragere de inimă şi păcătoşi nu vor putea intra niciodată în cer. Ei nu s-ar simţi fericiţi acolo, pentru că nu ştiu nimic despre principiile înalte şi sfinte care îi guvernează pe membrii familiei regale din cer. Creştinul adevărat îşi păstrează ferestrele sufletului deschise către cer. El trăieşte în comuniune cu Hristos. Voinţa sa este totuna cu voinţa lui Hristos. Dorinţa sa cea mai fierbinte este aceea de a deveni, din ce în ce mai mult, asemenea lui Hristos. – Review and Herald, 16 mai 1907.

Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie să ne folosească pe noi. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu lucrează în poporul Său „după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea” (Fapte 2,13). Dar mulţi nu vor să I se supună. Ei vor să se conducă singuri. Din această cauză nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelora care umblă smeriţi înainea lui Dumnezeu şi care aşteaptă călăuzirea şi harul Său. – The Desire of Ages, 1898, p. 672.

Pregătirea căii pentru ploaia târzie

Am văzut că nimeni nu a putut împărtăşi „reînviorarea”, dacă nu a obţinut victoria asupra oricărui cuvânt rău şi asupra oricărei fapte rele. De aceea, ar trebui să ne apropiem tot mai mult de Domnul şi să căutăm cu seriozitate să realizăm pregătirea necesară pentru a deveni capabili să rezistăm în luptă în ziua Domnului. – Early Writings, 1851, p. 71.

Noi suntem cei cărora le revine sarcina de a îndrepta defectele din caracterul nostru şi de a curăţi templul sufletului de orice întinare. Apoi, ploaia târzie va cădea asupra noastră, aşa cum a căzut ploaia timpurie asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 214.

De nimic nu se teme Satana mai mult decât de faptul că poporul lui Dumnezeu va îndepărta orice obstacol şi va pregăti calea pentru ca Domnul să poată revărsa Duhul Sfânt asupra bisericii care lâncezeşte. [...] Fiecărei ispite, fiecărei împotriviri i se poate rezista cu succes „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor” (Zaharia 4,6). – Selected Messages, book 1, 1887, p. 124.

Ploaia târzie va veni, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va umple fiecare suflet care este curăţit de orice întinare. Aceasta este lucrarea noastră acum – să ne consacrăm lui Hristos, ca să putem fi pregătiţi pentru vremea de înviorare de la faţa Domnului, pentru botezul Duhului Sfânt. – Selected Messages, book 1, 1892, p. 191.

Să devenim lucrători activi în serviciul lui Hristos

Când bisericile vor deveni vii şi lucrătoare, Duhul Sfânt va fi dat ca răspuns la rugăciunea lor sinceră. [...] Atunci ferestrele cerului se vor deschide pentru torentele ploii târzii. – Review and Herald, 25 februarie 1890.

Marea revărsare a Duhului lui Dumnezeu, care va lumina întreg pământul cu slava Sa, nu va veni până când nu vom avea un popor cu o gândire iluminată, care ştie din experienţă ce înseamnă să fii împreună lucrător cu Dumnezeu. Când vom fi consacraţi pe deplin, din toată inima, în serviciul lui Hristos, Dumnezeu va aprecia acest fapt, printr-o revărsare fără măsură a Duhului Sfânt, dar aceasta nu va avea loc până când cea mai mare parte a membrilor bisericii nu vor fi împreună lucrători cu Dumnezeu. – Christian Service, 1905, p. 253.

Când mustrarea împotriva indolenţei şi a lenevirii va înceta să planeze asupra bisericii, Duhul lui Dumnezeu Se va manifesta în mod minunat. Puterea divină se va descoperi. Biserica va vedea lucrarea providenţială a Domnului oştirilor. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 46.

„Ţineţi-vă vasul curat şi gata să fie umplut!”

Nu trebuie să ne facem griji cu privire la ploaia târzie. Tot ce avem de făcut este să ne păstrăm vasul curat şi gata să fie umplut, pregătit pentru primirea ploii cereşti, rugându-ne fără încetare: „Fă să cadă ploaia târzie în vasul meu! Fă ca lumina slăvitului înger care se alătură îngerului al treilea să strălucească asupra mea, dă-mi şi mie o parte în lucrare, fă-mă să vestesc solia, ajută-mă să fiu împreună lucrător cu Isus!” Căutându-L în felul acesta pe Dumnezeu, daţi-mi voie să vă spun că, prin harul Său, El vă va ajuta să fiţi gata în orice timp. – The Upward Look, 1391, p. 283.

Răspunsul poate veni cu o iuţeală neaşteptată şi cu o putere copleşitoare sau poate să fie amânat zile şi săptămâni, iar credinţa să ne fie pusă la încercare. Dar Dumnezeu ştie când şi cum să răspundă la rugăciunile noastre. Partea care ne revine nouă este să intrăm în legătură cu cerul. Dumnezeu Se îngrijeşte de partea care-I revine Lui. El este credincios cu privire la ceea ce a promis. Lucrul cel mai însemnat, cel mai important pentru noi este să fim una în simţire şi cuget, să dăm la o parte orice invidie şi răutate şi, ca nişte rugători smeriţi, să veghem şi să aşteptăm. Domnul Isus, Mijlocitorul şi Căpetenia noastră, este gata să facă pentru noi tot ce a făcut pentru cei care se rugau şi vegheau în Ziua Cincizecimii. – Spirit of Prophecy, vol. 3, 1878, p. 272.

Nu există un timp special, pe care să îl precizez cu privire la vremea când va avea loc revărsarea Duhului Sfânt şi când îngerul cel puternic din cer i se va alătura îngerului al treilea ca să încheie lucrarea pentru această lume. Solia mea este că singura noastră garanţie constă în faptul de a fi gata pentru reînviorarea cerească, având lămpile pregătite şi aprinse. – Selected Messages, book 1, 1892, p. 192.

Nu toţi vor primi ploaia târzie

Mi s-a arătat că, dacă cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu nu vor face eforturile care se cer din partea lor, ci aşteaptă să vină reînviorarea asupra lor pentru a le îndepărta răutăţile şi pentru a le îndrepta greşelile, dacă se aşteaptă ca ploaia târzie să-i cureţe de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să-i pregătească pentru a lua parte la marea strigare a îngerului al treilea, vor fi găsiţi prea uşori. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1867, p. 619.

Sperăm noi să vedem întreaga biserică reînsufleţită? Acest timp nu va veni niciodată. În biserică, există persoane care nu sunt convertite şi care nu se vor uni în rugăciune fierbinte şi biruitoare. Trebuie să ne îndeplinim lucrarea în mod personal. Trebuie să ne rugăm mai mult şi să vorbim mai puţin. – Selected Messages, book 1, 1887, p. 122.

Putem fi siguri că, atunci când va fi revărsat Duhul Sfânt, cei care nu au primit şi nu au preţuit ploaia timpurie nu vor vedea sau nu vor înţelege valoarea ploii târzii. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1896, p. 399.

Numai cei care trăiesc potrivit cu lumina pe care o au vor primi o lumină mai mare. Dacă nu înaintăm zilnic în exemplificarea virtuţilor unui creştin activ, nu vom recunoaşte manifestările Duhului Sfânt în ploaia târzie. Este posibil ca ea să cadă asupra tuturor celor din jurul nostru, fără ca noi să ne dăm seama şi s-o primim. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1897, p. 507.

Cei care nu fac eforturi hotărâte, ci doar aşteaptă, pur şi simplu, ca Duhul Sfânt să-i constrângă să acţioneze, vor pieri în întuneric. Nu trebuie să stăm nepăsători, nefăcând nimic în lucrarea lui Dumnezeu. – Christian Service, 1905, p. 228.