Importanta profeţie a Domnului Hristos
Domnul Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi cu privire la distrugerea Ierusalimului, atrăgându-le atenţia asupra semnelor care vor avea loc înainte de venirea Fiului omului. Întregul capitol 24 din Matei constituie o profeţie cu privire la semnele care vor preceda acest eveniment, iar distrugerea Ierusalimului este folosită ca o exemplificare a ultimei mari distrugeri a pământului, prin foc. – Manuscript 77, 1899.
Pe Muntele Măslinilor, Domnul Hristos a repetat înfricoşătoarele judecăţi care vor avea loc înainte de a Doua Sa Venire: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie... Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, şi pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate acestea nu vor fi decât începutul durerilor” (Matei 24,6-8). Deşi aceste profeţii s-au împlinit parţial la distrugerea Ierusalimului, ele au o aplicaţie cu mult mai directă pentru zilele din urmă. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1899, p. 753.
Semne în cer
Domnul Hristos a declarat că, la încheierea marii persecuţii papale, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, apoi stelele vor cădea din cer, şi a spus: „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Matei 24,32-33).
Domnul Hristos ne-a încredinţat semnele venirii Sale. El a declarat că putem şti când este aproape, când este chiar la uşi. El le spune acelora care văd aceste semne că „nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri”. Semnele au apărut. Acum, noi ştim cu siguranţă că Revenirea Domnului este aproape. – The Desire of Ages, 1898, p. 632.
Semne pe pământ
Domnul Isus declară: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri” (Luca 21,25; Matei 24,29; Marcu 13,24-26; Apocalipsa 6,12-17). Cei care asistă la semnele prevestitoare ale venirii Sale trebuie să ştie că ea „este aproape, este chiar la uşi” (Matei 24,33). – The Great Controversy, 1911, p. 37, 38.
Naţiunile se frământă. Peste tot domneşte confuzia. Inima oamenilor tremură de teama lucrurilor care vor veni asupra pământului. Dar cei care se încred în Dumnezeu vor auzi vocea Sa în mijlocul furtunii, spunându-le: „Eu sunt, nu vă temeţi!” – The Signs of the Times, 9 octombrie 1901.
O istorie stranie, bogată în evenimente, este înregistrată în cărţile din cer – evenimente despre care s-a declarat că trebuie să preceadă brusc ziua cea mare a Domnului. În lume, toate lucrurile sunt într-o stare de nelinişte. – Manuscript Releases, vol. 3, 1908, p. 313.
Profeţi falşi
Ca un semn al distrugerii Ierusalimului, Domnul Hristos a zis: „Se vor scula mulţi profeţi mincinoşi şi vor înşela pe mulţi”. Şi, într-adevăr, s-au ridicat profeţi falşi, care au amăgit lumea şi au condus un mare număr de oameni în pustiu. Magicieni şi vrăjitori, pretinzând că posedă puteri miraculoase, i-au atras pe oameni după ei, în singurătăţile munţilor. Această profeţie a fost spusă şi pentru zilele din urmă, iar semnul a fost dat pentru a anunţa cea de-a Doua Venire. – The Desire of Ages, 1898, p. 631.
Vor fi pretenţii false, se vor ridica profeţi falşi, vor fi visuri şi viziuni false, dar noi trebuie să propovăduim mai departe Cuvântul şi să nu ne îndepărtăm de glasul lui Dumnezeu, care ne vorbeşte prin Cuvântul Său. – Selected Messages, book 2, 1894, p. 49.
Mi-au fost arătaţi mulţi care vor pretinde că sunt învăţaţi în mod special de Dumnezeu şi vor încerca să-i instruiască şi pe alţii. Prin idei greşite despre datorie, ei îşi vor asuma o lucrare pe care Dumnezeu nu le-a încredinţat-o niciodată. Acest fapt va produce confuzie. Fiecare să-L caute pe Dumnezeu cu tot mai multă sârguinţă, pentru el însuşi, ca să poată înţelege în mod personal voia Lui. – Selected Messages, book 2, 1893, p. 72.
O experienţă cu un profet fals
Aseară, un bărbat tânăr, necunoscut niciunuia dintre noi, dar susţinând că este un frate din Victoria (Australia), ne-a vizitat şi a dorit s-o vadă pe sora White. Era târziu, iar eu am refuzat să-l văd. L-am invitat totuşi să rămână la noi peste noapte şi să ia micul dejun cu noi. După altarul obişnuit de dimineaţă, când eram gata să plecăm fiecare la lucrul lui, acest tânăr s-a ridicat şi, cu un gest de comandă, ne-a cerut să stăm jos. El a spus: „Aveţi o carte de cântări? Vom cânta o cântare şi apoi am să vă aduc o solie”. Eu am spus: „Dacă ai o solie, spune-o repede, pentru că noi suntem foarte grăbiţi să rezolvăm corespondenţa şi nu avem timp de pierdut”. El a început atunci să citească ceva ce scrisese, spunând, printre altele, că judecata asupra celor vii a început acum. [...]
L-am ascultat, pe măsură ce continua, şi, în cele din urmă, am spus: „Frate, mintea ta nu mai judecă bine! Spune lămurit ce legătură are solia ta cu noi! Lămureşte-ne odată! Mintea ta este supraîncordată; tu îţi alegi greşit lucrarea. Multe dintre cele spuse de tine sunt în concordanţă cu Biblia, şi noi credem fiecare cuvânt al acesteia. Dar tu eşti extrem de agitat. Te rog, spune ce ai de spus pentru noi!”
Ei bine, a spus că trebuie să ne facem bagajele şi să ne mutăm imediat în Battle Creek. I-am cerut motivele, şi el a răspuns: „Ca să vestiţi solia că a început judecata celor vii”. Eu i-am răspuns: „Încă nu s-a sfârşit lucrarea pe care ne-a încredinţat-o nouă Dumnezeu. Când lucrarea noastră de aici va fi încheiată, suntem siguri că Domnul ne va spune că este timpul să ne mutăm la Battle Creek, în loc să te înveţe pe tine care este datoria noastră”. [...] L-am lăsat în seama fratelui Starr, să vorbească mai departe cu el, iar eu am revenit la scrisul meu.
El i-a spus fratelui Starr că, atunci când sora White i-a vorbit atât de amabil şi totuşi cu atâta autoritate, a început să vadă că a făcut o greşeală, că impresiile care îl mişcaseră cu atâta putere nu erau potrivite şi rezonabile. Deşi familia noastră este numeroasă, fiind formată din zece membri, pe lângă trei vizitatori, ne-am hotărât să-l reţinem pe acest tânăr la noi pentru un timp. Nu îndrăzneam să-l lăsăm să se ducă în mijlocul unor oameni care să-l trateze cu asprime sau să-l condamne şi nici nu doream ca el să-şi repete „descoperirile”. Aşa că urma să rămână un timp în mijlocul nostru şi, pe cât era posibil, să-l conducem pe cărări sigure şi lipsite de primejdie. – Letter 66, 1894.
Lăcomie şi necumpătare
Lăcomia şi necumpătarea se află la temelia marii depravări morale din lumea noastră. Satana este pe deplin conştient de aceasta şi-i ispiteşte continuu pe bărbaţi şi pe femei să-şi îngăduie satisfacerea gusturilor, în dauna sănătăţii şi chiar a vieţii. Mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea constituie scopul vieţii lor pe acest pământ. Aceeaşi stare de lucruri a existat şi înainte de potop. Iar această stare de irosire nechibzuită este una dintre dovezile importante, care arată că istoria acestui pământ se încheie în curând. – Letter 34, 1875.
Imaginea pe care a dat-o Inspiraţia despre lumea antediluviană se potriveşte întru totul cu situaţia spre care se grăbeşte societatea modernă. – Patriarchs and Prophets, 1890, p.102.
Noi ştim că Domnul va veni foarte curând. Lumea devine, cu repeziciune, asemenea celei din zilele lui Noe. Se dedă la îngăduirea satisfacţiilor egoiste. Mâncarea şi băutura sunt duse până la exces. Bărbaţii beau băuturi îmbătătoare, care-i fac să-şi piardă minţile. – Letter 308, 1907.
Fapte de violenţă
Sindicatele recurg repede la violenţă, dacă cererile nu le sunt îndeplinite. A devenit din ce în ce mai limpede faptul că locuitorii pământului nu mai sunt în armonie cu Dumnezeu. Nicio teorie ştiinţifică nu poate explica marşul susţinut al lucrătorilor răului, sub comanda supremă a lui Satana. În fiecare mulţime, îngerii răi sunt la lucru, stârnindu-i pe oameni să comită fapte de violenţă. [...]
Perversitatea şi cruzimea oamenilor vor atinge o asemenea intensitate, încât Dumnezeu Se va descoperi în măreţia Sa. Foarte curând, răutatea lumii va atinge limita maximă şi Dumnezeu Îşi va revărsa judecăţile la fel ca în zilele lui Noe. – The Upward Look, 1903, p. 334.
Teribilele rapoarte pe care le auzim despre crime şi tâlhării, despre accidente de cale ferată şi fapte de violenţă ne dau de ştire că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Acum, chiar acum, trebuie să ne pregătim pentru Revenirea Domnului. – Letter 308, 1907.
Războaie şi nenorociri
Furtuna se apropie şi noi trebuie să fim pregătiţi pentru furia ei, prin pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi credinţă în Domnul nostru Isus Hristos. Domnul Se va ridica să zguduie cu putere pământul. Vom vedea nenorociri pretutindeni. Mii de vapoare vor fi aruncate în adâncurile mării. Navele se vor scufunda şi milioane de vieţi omeneşti vor fi sacrificate. Incendiile vor izbucni pe neaşteptate şi niciun efort omenesc nu va fi capabil să le stingă. Palatele pământului vor fi mistuite de furia flăcărilor. Nenorocirile feroviare vor deveni din ce în ce mai frecvente. Dezordine, ciocniri şi moarte, fără vreo avertizare prealabilă, se vor întâmpla pe marile linii de călătorie. Sfârşitul este aproape, timpul de probă se încheie. Oh, să-L căutăm pe Domnul câtă vreme mai poate fi găsit, să-L chemăm cât mai este aproape! – Messages to Young People, 1890, p. 89, 90.
Mingii mari de foc
Vinerea trecută, dimineaţa, chiar înainte de a mă trezi, mi-a fost prezentată o scenă foarte impresionantă. Mi se părea că m-am deşteptat din somn, dar nu eram acasă la mine. Am văzut pe fereastră un incendiu teribil. Mingii mari de foc cădeau peste case şi, din aceste mingii, zburau săgeţi de foc în toate direcţiile. Focurile aprinse erau imposibil de ţinut sub control şi multe locuri erau distruse. Groaza oamenilor era de nedescris. După un timp, m-am trezit şi m-am regăsit acasă la mine. – Evangelism, 1906, p. 29.
Am văzut o minge imensă de foc, căzând printre clădiri frumoase şi provocându-le distrugerea într-o clipă. Am auzit pe cineva spunând: „Noi am ştiut că judecăţile lui Dumnezeu vor veni asupra pământului, dar nu am crezut că vor veni aşa de curând”. Alţii, cu voci muribunde, spuneau: „Voi aţi ştiut! De ce nu ne-aţi spus şi nouă? Noi n-am ştiut”. – Testimonies for the Church, vol. 9, 1909, p. 28.
Cutremure de pământ şi inundaţii
Duşmanul a lucrat şi încă mai lucrează. El s-a coborât cu mare putere şi Duhul lui Dumnezeu S-a retras de pe pământ. Dumnezeu Şi-a retras mâna. Nu trebuie decât să privim la Johnstown (Pennsylvania). El nu l-a împiedicat pe diavol să şteargă un oraş de pe faţa pământului. Asemenea lucruri vor spori continuu, până la încheierea istoriei acestui pământ. – Sermons and Talks, vol. 1, 1889, p. 109.
Scoarţa pământului va fi sfâşiată prin izbucnirea elementelor ascunse în adâncurile pământului. Aceste elemente, îndată ce vor fi eliberate din strânsoare, vor spulbera comorile celor care, de ani de zile, şi-au sporit averea prin procurarea de mari posesiuni, în timp ce angajaţii lor erau plătiţi atât cât să nu moară de foame. Lumea religioasă va fi de asemenea zguduită, pentru că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. – Manuscript Releases, vol. 3, 1891, p. 208.
Acum vine timpul când, pentru un moment, stăm pe pământ tare şi, în clipa următoare, pământul poate să ne fugă de sub picioare. Cutremurele de pământ vor avea loc atunci când sunt cel mai puţin aşteptate. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1896, p. 421.
Prin incendii, prin inundaţii, prin cutremure, prin furia marelui adânc, prin dezastre pe mare şi pe uscat, se dă avertismentul că Duhul lui Dumnezeu nu va rămâne pururi în om. – Manuscript Releases, vol. 3, 1897, p. 315.
Înainte ca Fiul omului să apară pe norii cerului, toate lucrurile din natură vor fi zdruncinate. Fulgere din cer, unite cu focul din interiorul planetei, vor face ca munţii să ardă ca un cuptor şi să-şi reverse torentele de lavă peste sate şi oraşe. Cantităţi mari de rocă topită vor ieşi din adâncuri şi se vor revărsa în apă, făcând-o să fiarbă şi să izbucnească afară, amestecată cu stânci şi ţărână. Vor avea loc mari cutremure de pământ şi o mare distrugere de vieţi omeneşti. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1907, p. 946.
Crime, foamete şi epidemii
Satana acţionează asupra atmosferei. El otrăveşte aerul, iar în această privinţă suntem dependenţi de Dumnezeu pentru viaţa noastră, atât cea prezentă, cât şi cea viitoare. Având în vedere situaţia în care ne aflăm, ar trebui să fim pe deplin vigilenţi, devotaţi şi consacraţi cu totul lui Dumnezeu. Dar noi stăm de parcă am fi paralizaţi. Dumnezeul cerului să ne trezească! – Selected Messages, book 2, 1890, p. 52.
Dumnezeu nu a împiedicat puterile întunericului să-şi ducă la îndeplinire lucrarea lor teribilă de poluare a aerului, una din sursele de viaţă şi de hrană. Nu numai viaţa vegetală este afectată, ci şi omul suferă de epidemii... Aceste nenorociri sunt rezultatul picăturilor căzute pe pământ din cupa mâniei lui Dumnezeu; şi nu reprezintă decât nişte slabe reprezentări ale lucrurilor care vor avea loc în viitorul apropiat. – Selected Messages, book 3, 1891, p. 391 .
Foametea va creşte. Epidemiile vor secera vieţi cu miile. Primejdiile sunt pretutindeni în jurul nostru, din cauza puterilor din afară şi activităţilor satanice dinăuntru, dar, în prezent, puterea de înfrânare a lui Dumnezeu continuă să fie activă. – Manuscript Releases, vol. 18, 1897, p. 382.
Mi s-a arătat că Duhul lui Dumnezeu Se va retrage de pe pământ. În curând, puterea susţinătoare a lui Dumnezeu va înceta să fie exercitată în dreptul tuturor celor ce continuă să nesocotească poruncile Sale. Zilnic ne vin relatări despre afaceri necinstite, omoruri şi fărădelegi de tot felul. Nelegiuirea a devenit ceva atât de obişnuit, încât nu mai zguduie inima oamenilor cum făcea odată. – Letter 258, 1907.
Intenţia lui Dumnezeu prin îngăduirea calamităţilor
Ce să însemne dezastrele pe mare – vase aruncate în neant, fără nicio avertizare? Ce să însemne accidentele pe uscat – focul care consumă bogăţii acumulate de oameni, multe din ele fiind obţinute prin opresiunea celor săraci? Dumnezeu nu intervine să protejeze bunurile celor care calcă Legea Sa, rup legământul Său şi calcă Sabatul Său, acceptând o zi de odihnă falsă.
Plăgile lui Dumnezeu cad deja pe pământ, făcând să dispară cele mai costisitoare edificii, ca şi cum peste ele ar fi căzut foc din cer. Îi vor face oare aceste judecăţi pe aceia care se pretind creştini să-şi vină în fire? Dumnezeu le îngăduie să vină, pentru ca lumea să ia aminte, ca păcătoşii să se teamă şi să tremure înaintea Lui. – Manuscript Releases, vol. 3, 1902, p. 311.
Prin faptul că îngăduie aceste calamităţi, Dumnezeu intenţionează să-i facă pe oameni să-şi vină în fire. Prin fenomenele neobişnuite din natură, Dumnezeu le atrage atenţia celor ce se îndoiesc asupra descoperirilor clare, pe care le-a făcut în Cuvântul Său. – Manuscript Releases, vol. 19, 1902, p. 279.
Cât de adesea auzim de cutremure şi uragane, de distrugeri prin foc şi inundaţii, cu mari pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri materiale! Aparent, aceste dezastre sunt dezlănţuiri capricioase ale puterilor naturii, dezorganizate şi haotice, cu totul în afara controlului omenesc, dar în ele se poate citi întotdeauna intenţia lui Dumnezeu. Ele fac parte din mijloacele prin care Domnnul caută să-i trezească pe oameni pentru a-i face să conştientizeze pericolul care-i aşteaptă. – Prophets and Kings, p. 277 (c. 1914).
Evenimentele viitoare sunt în mâinile Domnului
Lumea nu este fără un Conducător. Programul evenimentelor viitoare este în mâinile Domnului. Maiestatea cerului are în grija Sa atât destinul naţiunilor, cât şi relaţiile cu biserica Sa. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1899, p. 753.
Aceste reprezentări simbolice (şerpii înfocaţi din pustie) slujesc unui dublu scop. Din ele, poporul lui Dumnezeu învaţă nu numai că forţele fizice ale pământului sunt sub controlul Creatorului, ci şi că mişcările religioase ale popoarelor sunt sub stăpânirea Sa. Aceasta este adevărat mai ales cu privire la impunerea respectării duminicii. – Manuscript Releases, vol. 19, 1902, p. 281.
În marea lucrare finală, vom întâmpina situaţii neclare, în care nu vom şti cum să procedăm; dar să nu uităm că cele Trei Mari Puteri ale cerului sunt la lucru, că o mână divină este la cârmă şi că Dumnezeu Îşi va duce planul la îndeplinire. – Evangelism, 1902, p. 65.
Aşa cum acele roţi complicate erau mânuite de mâna de sub aripile heruvimului, tot astfel şi desfăşurarea evenimentelor omeneşti se află sub control divin. În mijlocul luptelor şi al tumultului naţiunilor, Cel care este deasupra heruvimilor continuă să conducă tot ceea ce se întâmplă pe pământ (vezi Ezechiel 1,4.26; 10,8; Daniel 4,17.25.32). – Education, 1903, p. 178.
În analele istoriei omeneşti, creşterea naţiunilor, ridicarea şi căderea imperiilor par a fi dependente de voinţa şi de vitejia omului. Desfăşurarea evenimentelor pare a fi determinată într-o mare măsură de puterea, ambiţia şi capriciile sale. Dar, în Cuvântul lui Dumnezeu, cortina este dată la o parte şi noi vedem deasupra, dincolo şi prin toate acţiunile şi contraacţiunile intereselor puterii şi ale patimilor omeneşti, mijloacele Celui plin de îndurare, lucrând tăcute, răbdătoare, după sfaturile voinţei Sale. – Prophets and Kings, p. 499, 500 (c. 1914).
Preocuparea cerului pentru problemele pământului
Prin cruţarea vieţii primului ucigaş, Dumnezeu i-a oferit întregului univers o lecţie cu privire la marea confruntare. Planul Său a fost nu numai să curme răzvrătirea, ci să-i şi demonstreze întregului univers natura răzvrătirii. [...] Locuitorii sfinţi ai celorlalte lumi au urmărit cu cel mai adânc interes evenimentele care au avut loc pe pământ. [...]
Dumnezeu are de partea Sa simpatia şi aprobarea întregului univers, pe măsură ce, pas cu pas, măreţul Său plan înaintează spre desăvârşita lui împlinire. – Patriarchs and Prophets, 1890, p. 78, 79.
Actul Domnului Hristos de a muri pentru salvarea omului nu numai că va face cerul accesibil pentru oameni, dar, înaintea întregului univers, Îi va îndreptăţi pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, în ceea ce priveşte atitudinea Lor faţă de răzvrătirea lui Satana. – Idem, p. 68, 69.
Întregul univers urmăreşte cu un interes inexprimabil scenele de încheiere ale marii lupte dintre bine şi rău. – Prophets and Kings, p. 148 (c. 1914).
Mica noastră lume este cartea de studiu a întregului univers. – The Desire of Ages, 1898, p. 19