Doar două categorii
Vor exista numai două categorii. Fiecare grup va fi însemnat într-o manieră distinctă, fie cu sigiliul viului Dumnezeu, fie cu semnul fiarei sau al chipului ei. – Review and Herald, 30 ianuarie 1900.
În marele conflict dintre credinţă şi necredinţă, va fi implicată întreaga lume creştină. Fiecare creştin se va aşeza de o parte sau de alta a taberei. Aparent, poate că unii nu se vor angaja în conflict. Este posibil ca ei să nu pară a fi împotriva adevărului, dar nu se vor evidenţia cu îndrăzneală de partea lui Hristos, de teamă să nu-şi piardă averile sau să se expună la batjocuri. Toţi aceştia vor fi socotiţi ca vrăjmaşi ai lui Hristos. – Idem, 7 februarie 1893.
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, delimitarea dintre copiii luminii şi copiii întunericului va deveni din ce în ce mai categorică. Ei se vor deosebi tot mai mult. Această diferenţă este exprimată în cuvintele lui Hristos: „născut din nou” – creat din nou în Hristos, mort faţă de lume şi viu faţă de Dumnezeu. Acestea sunt zidurile de despărţire dintre ceea ce este ceresc şi ceea ce este pământesc şi descriu diferenţa dintre cei care îi aparţin lumii şi cei care s-au detaşat de ea şi sunt aleşi şi preţioşi în ochii lui Dumnezeu. – Special Testimony to the Battle Creek Church (Ph. 155), 1882, p. 3.
Membrii familiei vor fi separaţi
Cei care au fost membri ai aceleiaşi familii vor fi separaţi. Cei drepţi vor primi un semn. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc. Eu voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte” (Maleahi 3,17). Cei care au fost ascultători de poruncile lui Dumnezeu se vor alătura grupului sfinţilor aflaţi în lumină. Ei vor intra pe porţi în cetate şi vor avea drept la pomul vieţii (Apocalipsa 22,14).
„Unul va fi luat”. Numele său va rămâne înscris în cartea vieţii, în timp ce tovarăşii lui vor avea semnul despărţirii veşnice de Dumnezeu. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1895, p. 234, 235.
Judecaţi după lumina primită
Multe persoane care nu au avut privilegiile pe care le-am avut noi vor merge în ceruri, înaintea acelora care au avut mare lumină, dar care nu au trăit în virtutea ei. Mulţi au trăit după cea mai bună lumină pe care au avut-o şi vor fi judecaţi după ea. – Letter 36, 1895.
Toţi trebuie să aşteptăm până la timpul hotărât, adică până când avertizarea va fi dusă în toate părţile lumii şi fiecărui suflet îi va fi dată suficientă lumină şi mărturie. Unii vor avea mai puţină lumină decât alţii, dar fiecare va fi judecat după lumina pe care a primit-o. – Manuscript 77, 1899.
Nouă ne-a fost dată o mare lumină cu privire la Legea lui Dumnezeu. Această Lege este standardul caracterului. Omului i se cere să se pună de acord cu ea şi, în raport cu ea, va fi judecat în ziua de pe urmă. În acea zi, oamenii vor fi trataţi potrivit cu lumina pe care au primit-o. – Review and Herald, 1 ianuarie 1901.
Cei care au avut mare lumină şi au nesocotit-o se află într-o poziţie mai rea decât aceia care nu au beneficiat de atât de multe avantaje. Aceşti oameni se înalţă pe ei înşişi, dar nu pe Domnul. Pedeapsa aplicată fiinţelor umane va fi, în fiecare caz, în proporţie cu dezonoarea pe care au adus-o lui Dumnezeu. – Manuscript Releases, vol. 8, 1901, p. 168.
Fiecare va avea lumină suficientă pentru a lua o hotărâre înţeleaptă. – The Great Controversy, 1911, p. 605.
Nicio scuză pentru orbirea de bunăvoie
Nimeni nu va fi condamnat pentru că n-a luat seama la lumina sau cunoştinţa pe care nu a avut-o niciodată sau nu a putut să o obţină. Totuşi, mulţi refuză să asculte adevărul care le este prezentat de trimişii lui Hristos, pentru că vor să se potrivească felului de a fi al lumii, iar adevărul pe care au ajuns să-l înţeleagă şi lumina care le-a luminat sufletul îi vor condamna în ziua judecăţii. – SDA Bible Commentary, vol. 5, 1884, p. 1145.
Cei care au avut ocazia de a auzi adevărul şi nu au făcut niciun efort să-l asculte sau să-l înţeleagă, gândind că, dacă nu-l vor asculta, nu vor fi traşi la răspundere, vor fi găsiţi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, întocmai ca şi cum l-ar fi auzit şi l-ar fi respins. Nu va exista nicio scuză pentru aceia care aleg să continue în greşeală, când ar fi putut să priceapă adevărul. Prin suferinţa şi moartea Sa, Domnul Isus a făcut ispăşire pentru toate păcatele din neştiinţă, dar, pentru orbirea de bunăvoie, nu s-a făcut nicio ispăşire.
Noi nu vom fi făcuţi răspunzători pentru lumina care nu a ajuns la înţelegerea noastră, ci pentru aceea căreia i-am opus rezistenţă şi pe care am refuzat-o. Un om nu poate înţelege un adevăr care nu i-a fost prezentat niciodată şi, prin urmare, nu ar putea fi condamnat pentru lumina pe care nu a avut-o niciodată. – SDA Bible Commentary, vol. 5, 1893, p. 1145.
Importanţa binefacerii
Hotărârea din ziua de pe urmă depinde de măsura în care am practicat facerea de bine. Hristos recunoaşte fiecare faptă de generozitate, ca fiind făcută pentru El Însuşi. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1896, p. 399.
Când popoarele vor fi adunate înaintea Lui, vor exista doar două categorii, iar soarta lor veşnică va fi hotărâtă de ceea ce au făcut sau neglijat să facă pentru El, în persoana celor sărmani şi suferinzi. [...] Printre păgâni se află unii care se închină lui Dumnezeu fără să ştie, cărora nu le-a fost dusă niciodată lumina prin unelte omeneşti, dar care totuşi nu vor pieri. Deşi nu au ştiut nimic despre Legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le în cugetele lor, şi au făcut lucrurile cerute de Lege. Faptele lor sunt o dovadă că Duhul lui Dumnezeu le-a mişcat inima, iar ei sunt recunoscuţi ca fiind copii ai lui Dumnezeu.
Cât de surprinşi şi de bucuroşi vor fi cei mai smeriţi dintre neamuri şi dintre păgâni, când vor auzi de pe buzele Mântuitorului: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut!” (Matei 25,40). Cât de bucuroasă va fi inima Iubirii Nemărginite, când îi va vedea pe urmaşii Săi cum privesc cu surprindere şi cu bucurie la auzul cuvintelor Sale de aprobare! – The Desire of Ages, 1898, p. 637, 638.
Motivul decide calitatea faptelor
În ziua judecăţii, unii vor invoca una sau alta dintre faptele lor bune, ca fiind un argument în favoarea răsplătirii lor. Ei vor spune: „Am ajutat un tânăr să-şi găsească o slujbă. Am donat bani pentru înfiinţarea unor spitale. Am ajutat văduve şi i-am adus în casa mea pe cei săraci”. Da, dar motivele tale au fost atât de mânjite de egoism, încât faptele tale nu au fost plăcute în ochii Domnului. În tot ce ai făcut, eul a fost cel care a ieşit în evidenţă. – Manuscript 53, 1906.
Motivul este cel care decide calitatea faptelor noastre, etichetându-le fie cu însemnul oprobiului, fie cu acela al unei valori morale superioare. – The Desire of Ages, 1898, p. 615.
Ce este sigiliul lui Dumnezeu
Îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt sigilaţi pe frunte, şi acesta nu este un sigiliu sau un semn care să poată fi văzut, ci o consolidare în adevăr, atât intelectuală, cât şi spirituală, în aşa fel încât să nu poată fi clintiţi şi, de îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt sigilaţi şi pregătiţi pentru zguduire, aceasta va avea loc. De fapt, zguduirea a şi început. – SDA Bible Commentary, vol. 4, 1902, p. 1161.
Sigiliul viului Dumnezeu este pus asupra acelora care au ţinut Sabatul Domnului cu conştiinciozitate. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1897, p. 980.
Aceia care doresc să aibă sigiliul lui Dumnezeu pe frunte trebuie să ţină Sabatul poruncii a patra. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1899, p. 970.
Adevărata respectare a Sabatului este semnul credincioşiei faţă de Dumnezeu. – Idem, p. 981.
Numai porunca a patra, singura dintre cele zece, conţine sigiliul marelui Dătător al Legii, Creatorul cerurilor şi al pământului. – Testimonies for the Church, vol. 6, 1900, p. 350.
Respectarea monumentului Domnului, Sabatul instituit în Eden, Sabatul zilei a şaptea, este testul credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu. – Letter 94, 1900.
Fiecare credincios din poporul lui Dumnezeu va primi un semn, întocmai aşa cum au fost însemnate porţile caselor evreilor pentru a feri poporul de nimicire. Dumnezeu declară: „Le-am dat şi Sabatele mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc” (Ezechiel 20,12). – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1900, p. 969.
Asemenea cu Hristos în caracter
Sigiliul viului Dumnezeu va fi pus asupra acelora care se dovedesc asemenea lui Hristos în caracter. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1895, p. 970.
Cei care primesc sigiliul viului Dumnezeu şi sunt ocrotiţi în vremea strâmtorării trebuie să reflecte pe deplin chipul lui Isus. – Early Writings, 1851, p. 71.
Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat necurat sau a unei femei necurate. Nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat sau a unei femei ambiţioase sau iubitoare de lume. Nu va fi pus niciodată pe frunţile bărbaţilor sau ale femeilor cu limbă mincinoasă sau cu inimă înşelătoare. Toţi cei care vor primi sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu – candidaţi pentru cer. – Testimonies for the Church, vol. 5, 1882, p. 216.
Iubirea se dovedeşte prin ascultare, şi iubirea desăvârşită alungă orice temere. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunte şi îndeplinesc lucrările lui Dumnezeu. – Sons and Daughters of God, 1894, p. 51.
Cei care înving lumea, firea şi pe Satana vor fi cei favorizaţi, care vor primi sigiliul viului Dumnezeu. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, p. 445, (c. 1886).
Vă străduiţi voi, cu toate puterile date vouă de Dumnezeu, să ajungeţi la măsura staturii de bărbaţi şi femei în Hristos? Căutaţi voi plinătatea Lui, tinzând să ajungeţi tot mai sus, încercând să atingeţi perfecţiunea caracterului Său? Când slujitorii lui Dumnezeu vor ajunge la acest nivel, vor primi sigiliul pe frunte. Îngerul raportor va declara: „Lucrarea a fost încheiată”. Ei vor fi desăvârşiţi în Cel căruia îi aparţin prin creaţiune şi răscumpărare. – Selected Messages, book 3, 1899, p. 427.
Acum, în timpul sigilării
Am văzut că încercarea prezentă cu privire la Sabat nu a putut veni până când nu s-a încheiat mijlocirea Domnului Isus în Sfânta, trecând dincolo de perdeaua a doua. De aceea, creştinii care nu au ţinut Sabatul cel adevărat şi care au adormit înainte ca uşa spre Sfânta Sfintelor să se deschidă, odată cu încheierea strigării de la miezul nopţii, din luna a şaptea a anului 1844, se odihnesc acum în speranţă, pentru că nu au avut lumina şi încercarea cu privire la Sabat, pe care le avem noi acum, de când uşa a fost deschisă. Am văzut că Satana i-a ispitit pe câţiva din poporul lui Dumnezeu în legătură cu acest aspect. Ei au fost neîncrezători cu privire la încercarea Sabatului pentru noi acum, deoarece atât de mulţi buni creştini au adormit în biruinţa credinţei şi nu au păzit adevăratul Sabat. [...] În acest timp al sigilării, Satana se foloseşte de orice amăgire ca să abată mintea poporului lui Dumnezeu de la adevărul prezent şi ca să-l facă să ezite. – Early Writings, 1851, p. 42, 43.
Am văzut că ea (D-na Hastings) a fost sigilată şi se va scula la glasul lui Dumnezeu, va sta pe pământ şi va fi printre cei 144.000. Am văzut că nu trebuie să plângem pentru ea. Ea se va odihni în timpul strâmtorării. – Selected Messages, book 2, 1850, p. 263.
Se află pe pământ oameni care au depăşit vârsta de 90 de ani. Rezultatul natural al vârstei înaintate se vede în slăbiciunea lor. Dar ei cred în Dumnezeu, iar El îi iubeşte. Sigiliul lui Dumnezeu este asupra lor şi ei vor fi printre cei despre care Domnul a zis: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul” (Apocalipsa 14,13). – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1899, p. 982.
Oh, dacă ar fi pus şi pe fruntea noastră sigiliul lui Dumnezeu!
Peste puţin timp, fiecare copil al lui Dumnezeu va fi sigilat. Oh, dacă acest sigiliu ar fi pus şi pe fruntea noastră! Cine ar putea suporta gândul că va fi trecut cu vederea atunci când îngerul va merge să pună sigiliul pe fruntea slujitorilor lui Dumnezeu? – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1889, p. 969, 970.
Dacă cei ce cred în adevăr nu sunt ajutaţi de credinţa lor în aceste zile de relativă pace, ce i-ar putea susţine când va veni marea încercare şi când va fi dat decretul împotriva celor care nu se vor închina chipului fiarei şi nu vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână? Această vreme solemnă nu este departe. În loc să devină slabi şi nehotărâţi, copiii lui Dumnezeu ar trebui să adune tărie şi curaj pentru vremea strâmtorării. – Testimonies for the Church, vol. 4, 1876, p. 251.
Ce este semnul fiarei?
Ioan a fost invitat să privească un popor deosebit de aceia care se închinau fiarei sau chipului ei, păzind prima zi a săptămânii. Respectarea acestei zile este semnul fiarei. – Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 1898, p. 133.
Semnul fiarei este sabatul papal. – Evangelism, 1899, p. 234.
Când va veni încercarea, se va arăta limpede ce este semnul fiarei. Este respectarea duminicii. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1900, p. 980.
Semnul sau sigiliul lui Dumnezeu este dat pe faţă prin respectarea Sabatului zilei a şaptea, monumentul operei creaţiunii Domnului. [...] Semnul fiarei este opusul acestuia, respectarea primei zile a săptămânii. – Testimonies for the Church, vol. 8, 1904, p. 117.
„Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa13,16). Nu numai că oamenii nu vor avea voie să depună o muncă fizică duminica, ci vor trebui să recunoască în cugetul lor că duminica este Sabatul. – Pamphlet 86, 1897, p. 6, 7 (Mărturie specială pentru biserica din Battle Creek).
Când este primit semnul fiarei
Nimeni nu a primit încă semnul fiarei. – Evangelism, 1899, p. 234.
Păzirea duminicii nu este încă semnul fiarei şi nu va fi, până când nu va fi dat decretul care-i va face pe oameni să se închine sabatului fals. Va veni timpul când această zi va deveni o încercare, dar acest timp încă n-a venit. – SDA Bible Commentary, vol. 7, 1899, p. 977.
Dumnezeu a dat oamenilor Sabatul ca un semn între El şi ei, ca un test al credincioşiei lor. În marea criză care ne stă în faţă, cei care, după ce au primit lumina cu privire la Legea lui Dumnezeu, continuă să n-o asculte şi înalţă legile omeneşti mai presus de Legea lui Dumnezeu vor primi semnul fiarei. – Evangelism, 1900, p. 235.
Sabatul va fi marele test al credincioşiei, pentru că acesta este punctul de adevăr cel mai controversat. Când încercarea finală va veni asupra oamenilor, atunci va fi trasă linia de deosebire între aceia care-L servesc pe Dumnezeu şi aceia care nu-L servesc.
În timp ce respectarea sabatului fals, în conformitate cu legile statului, contrare poruncii a patra, va fi o mărturie a credinţei faţă de o putere care este în contradicţie cu Legea lui Dumnezeu, păzirea adevăratului Sabat, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, este o dovadă de credincioşie faţă de Creator. În timp ce o categorie de oameni primeşte semnul fiarei, prin acceptarea semnului supunerii faţă de puterile lumeşti, cealaltă categorie primeşte sigiliul lui Dumnezeu, alegând semnul de supunere faţă de autoritatea divină. – The Great Controversy, 1911, p. 605.
Impunerea respectării duminicii constituie încercarea
Nimeni nu este condamnat, atâta timp cât nu a primit lumina şi nu a înţeles obligaţia de a păzi porunca a patra. Dar, când se va da decretul care va impune sabatul fals, iar marea strigare a îngerului al treilea îi va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, se va trasa în mod clar linia de demarcaţie între ceea ce este fals şi ceea ce este adevărat. Atunci, cei care vor continua să calce Legea vor primi semnul fiarei. – Evangelism, 1899, p. 234, 235.
Când respectarea duminicii va fi impusă prin lege şi lumea va fi luminată cu privire la obligativitatea adevăratului Sabat, oricine va călca porunca lui Dumnezeu pentru a asculta un principiu care nu are o autoritate mai mare decât cea a Romei va onora prin aceasta papalitatea mai presus de Dumnezeu. Acea persoană îi va acorda omagiul său Romei şi puterii care impune instituţia rânduită de Roma. Astfel, se va închina fiarei şi chipului ei.
Când oamenii vor respinge instituţia pe care Dumnezeu a declarat-o a fi semnul autorităţii Sale şi o vor onora pe aceea pe care Roma a ales-o ca semn al supremaţiei sale, vor primi, prin acest act, semnul supunerii faţă de Roma – semnul fiarei. Până când problema nu le va fi explicată oamenilor în mod clar şi până când nu vor fi aduşi în situaţia de a alege între poruncile lui Dumnezeu şi poruncile oamenilor, nu se poate spune că aceia care continuă să calce Legea vor primi „semnul fiarei”. – The Great Controversy, 1911, p. 449.