Tot cerul aştepta ora triumfului, când Domnul Isus trebuia să Se înalţe la Tatăl Său. Îngerii au venit să-L întâmpine pe Împăratul slavei şi să-L escorteze triumfător până la porţile cerului. După ce i-a binecuvântat pe ucenicii Săi, Isus S-a despărţit de ei şi a fost luat la cer. Pe când Se înălţa, toţi cei care fuseseră înviaţi cu ocazia învierii Sale L-au urmat. De asemenea, a fost însoţit de o mulţime de îngeri, în timp ce o altă oştire îngerească, fără număr, aştepta în cer sosirea Sa.
Pe măsură ce se înălţau spre Cetatea sfântă, îngerii care Îl însoţeau pe Domnul Isus strigau: „Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!” Îngerii din cetate strigau plini de extaz: „Cine este acest Împărat al slavei?” Îngerii însoţitori răspundeau triumfător: „Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!” Îngerii care aşteptau întrebau din nou: „Cine este acest Împărat al slavei?” Iar îngerii însoţitori răspundeau în tonuri melodioase: „Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei!” (Psalmi 24,7-10).
Apoi, întreaga oştire cerească L-a înconjurat pe Comandantul ei maiestuos şi s-a închinat înaintea Lui în semn de adâncă adorare. [239, 240] Îngerii şi-au pus coroanele scânteietoare la picioarele Sale. După aceea, şi-au luat harpele de aur şi sunetele melodioase au umplut cerul de cântece adresate Mielului care a fost înjunghiat, dar care trăieşte iarăşi în maiestate şi slavă.
Făgăduinţa revenirii
În timp ce ucenicii priveau cu tristeţe spre cer pentru a surprinde ultima imagine a Domnului lor care Se înălţa, doi îngeri îmbrăcaţi în alb au venit lângă ei şi le-au spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1,11). Ucenicii şi mama lui Isus, care fusese martoră la înălţarea Fiului lui Dumnezeu alături de ei, au petrecut noaptea următoare vorbind despre faptele Sale minunate şi despre evenimentele ciudate şi pline de slavă care avuseseră loc într-o perioadă scurtă.
Mânia lui Satana
Satana s-a consfătuit din nou cu îngerii lui şi, cu ura cea mai înverşunată împotriva guvernării lui Dumnezeu, le-a spus că, atâta vreme cât îşi vor păstra puterea şi autoritatea asupra pământului, eforturile lor împotriva urmaşilor lui Isus vor trebui să fie de zece ori mai puternice. Ei nu reuşiseră să biruie în lupta împotriva Domnului Hristos, dar, dacă era posibil, voiau să-i biruie pe urmaşii Săi. Generaţie după generaţie, ei trebuiau să-i prindă în capcană pe cei care cred în Isus. Satana le-a spus îngerilor lui că Isus le dăduse ucenicilor Săi puterea de a certa duhurile necurate, de a scoate demonii din oameni şi de a-i vindeca pe cei a căror suferinţă era provocată de Satana şi de îngerii lui. Apoi, îngerii lui Satana au plecat ca nişte lei furioşi, căutând să-i nimicească pe urmaşii lui Isus.